In inteles psihologic si social, se poate numi politica: orice sistem de fapte si intentii prin care cauti a impune - pana la totala substituire, daca se poate, - vointa ta vointei altuia. Uzul comun, care tinea seama numai de intensitatea si generalitatea efectului practic, respinge intelesul politicii la activitatea de stat si pentru stat. Dar orice minte normala poate vedea ca aceleasi motive si atitudini, cu aceleasi metode si rezultate se constata, indiferent daca conflictele de vointa se intampla intre mucosi din clasele primare, intre mahalagioaice de temperament, intre dame care patroneaza opere umanitare rivale, - sau: intre Napoleon si Europa, ori intre Mussolini si orasul Danzig.
in orice situatie politica, astfel definita, metodele pentru realizarea acelei substituiri de vointa despre care vorbim sunt aceleasi: pumnul, completat cu diverse aparate artificioase care-i imita efectele, intensificandu-le minunat; zbieratul viguros, adica forma cea mai perfecta a limbajului intuitiv, - mijloc de comunicare incontestabil superior limbajului rational, totdeauna migalos si tardiv; in sfarsit, amenintarea si fagaduinta, sublima pereche clasica de argumente sentimentale, al caror efect prompt este totdeauna asigurat, daca sunt prezentate intr-un stil absolut metaforic si hiperbolic.
Toate aceste, sustinute si implinite prin eliminarea cat mai desavarsita a motivelor si faptelor care le-ar slabi efectul; fiindca aceste metode trebuie sa ramana product curat al silei sau al unei sugestii cat se poate mai putin intelectuale.
Din ierarhia naturala a trebuintelor si, prin urmare, a poftelor omului, rezulta ca politica, in intelesul curent, adica activitatea de stat, coincide in buna parte cu aceea ce, in stiinta economica, se numeste: distributia bunurilor. in fapta dar, tipul politic este o fiinta care, prin calitatile sale materiale si sociale, se afirma cu deosebire destoinica a pune stapanire pe bunuri produse prin activitatea specifica altor tipuri umane. Asa a fost de la origini. Numai ca la inceput raporturile acestea erau simple si perfect transparente, iar astazi, peste masura complexe si greu de patruns. in cazul antropofagiei, la care este totdeauna cuminte sa recurgem pentru a intelege raporturile cele mai comune dintre oameni, invingatorul devine barbat politic prin insusi faptul invingerii, iar invinsul, adversarul politic de adineaori, devine simplu bun de consumatie si cade sub guvernarea celui care l-a doborat, si acesta il administreaza, din momentul ce incepe sa-l rupa in bucati, pana la ultima faza a digestiei. De la acest caz cu totul luminos in esentialitatea lui general umana, pana la diversitatea vietii politice moderne, natura fundamentala si pozitia caracteristica a tipului politic raman aceleasi: el reguleaza impartirea si consumarea valorilor nascute prin fapta altor tipuri psihice si sociale. Tipul politic are dar slujba cu deosebire nobila de a pune stapanire pe produsele, materiale ori intelectuale, ale unor activitati radical deosebite de politica, pe care le putem numi in scurt activitati tehnice; iar operatiile prin care se perpetueaza aceasta stapanire se numesc, cu un termen solemn: organizatie sociala si de stat.
Nu toti acei care nu domnesc si nu se bat pentru domnie, si nici toti acei care produc valori materiale, stiintifice ori artistice, pot fi trecuti cu stricta dreptate la categoria pe care am numit-o tipul tehnic. Multimea mare lucreaza in aceste domenii nu din necesitate interioara, ci din intamplare si prin constrangere sociala. Dimpotriva: politica este vocatia naturala a majoritatii umane. Din impuls imediat, aproape orice om pofteste si practica cu deliciu functiunea de stapan; aproape oricui ii vine numaidecat bine sa recurga la siluire; sa caute lacom admiratia ori teama smerita si aprobarea fara rezerva a cat mai multor din acei cu care are a face. Succesul politic este acea valoare sociala pe care gloata o intelege mai deplin, la care jinduieste mai tare. intre toate satisfactiile direct izvorate din viata sociala, cele mai palpabile si mai comun accesibile sunt sentimentul puterii si gloria, fie ele realizate intr-un fund de mahala ori pe continente intregi. si aceste satisfactii groase sunt insasi conditiile psihologice cele mai generale ale sociabilitatii.
Tipul eminent politic considera ca subalterne orice alte activitati in afara de a sa proprie: celelalte sunt meserii, numai a lui singura este o demnitate. in ingamfarea, mai mult ori mai putin prosteste purtata, a celor mai de rand partasi ai puterii publice, ca si in brutalitatile prototipice ale lui Bonaparte, care a maltratat in public pe batranul Lamarck pana l-a facut sa planga, iar pe istoricul Volney l-a trantit in nesimtire cu un picior in burta, creatura politica isi arata si isi justifica caracteristic superioritatea specifica de care se simte plina.
in scurt, am numit tehnica orice activitate producatoare de valori materiale, ori stiintifice, ori artistice. Tipuri adevarat tehnice sunt, in inteles psihologic, numai acei indivizi care, prin naturala pornire, inventeaza valori stiintifice, artistice sau industriale, si se absorb cu autentica dragoste in munca prin care se creeaza astfel de bunuri. Multimii, care prin constrangere sociala si din intamplare numai serveste sa multiplice prin imitatie rezultatele acestei inventivitati, nu i se cuvine, strict psihologic, locul pe care l-am atribuit tipurilor inventive. Aceasta multime se compune din tipuri natural politice, oprite din sila sociala de a-si manifesta deplin si efectiv caracterul lor adevarat.
Cand oameni foarte ageri au spus ca lenea este patima absoluta, ei s-au gandit, imi inchipuiesc, numai la activitatile acele pe care le-am pus aici in opozitie cu politica, fiindca numai acolo masa oamenilor se arata lenesa din fire, dar nicidecum in ce priveste setea de putere si procedarile elementare cu care ea se satisface.
in creatia stiintifica, artistica sau industriala nu este loc pentru minciuna, nici pentru bataie, nici pentru zbierat: numai copiii, nebunii si salbaticii pot recurge la atitudini si procedari politice fata cu realitatile materiale ori spirituale, considerate ca obiecte de intelegere sau ca material de creatie sensibila. Sufletul omului tehnic neaparat se organizeaza intr-un fel cu totul deosebit de acel politic, si tinde a se opune cu atat mai exclusiv acestuia, cu cat el insusi este mai viguros diferentiat. in omul tehnic se realizeaza o fiinta energic deosebita de animalele violente care formeaza masa speciei. Oricat de rari sunt indivizii care intrupeaza aceasta fiinta noua, oricat de puternic apare inca animalul violent, viclean si hraparet chiar in majoritatea oamenilor de tip tehnic, hotarat este ca in sanul acestui tip numai se intalneste fiinta noua, specific omeneasca. Politica este insasi perpetuarea barbariei originare. Stapani ori stapaniti, aceleasi porniri primitive inspira vointele celor multi. Singur tipul tehnic reprezinta emanciparea autentica de aceasta primitivitate: el constituie exceptia adevarata in nivelul comun al speciei, fiindca singur el este o fiinta noua, care nu poate incapea in cadrele animalitatii, pe cand creatura politica, cu psihologia ei redusa la varietatile simplei violente si simplei viclenii, ramane o anexa zoologica.
