Android castiga teren in fata iOS

Nu e politicos s-o spunem, dar asta este adevarul: Android-ul este utilizat de catre oamenii cu un venit lunar mai mic, in timp ce iOS-ul este utilizat de catre oamenii “bogati”. Un sondaj efectuat in luna iunie, a acestui an, a confirmat acest lucru: Android-ul bate iOS-ul la nivelul tuturor categoriilor de venit, cu exceptia uneia. Ultimele stiri arata ca, printre utilizatorii casnici care au un venit destul de mare, un enorm 40% se identifica ca fiind utilizatori iOS, comparativ cu 31%, care se identifica drept utilizatori de Android. Asadar, este timpul pentru ca oamenii “avuti” sa duca Android-ul la un alt nivel.

iPhone-ul este considerat ca fiind un telefon pentru oamenii “bogati”, nu neaparat pentru ca este mai scump ci pentru ca se remarca usor, oriunde te-ai afla. Actuala generatie de iPhone costa la fel de mult si, uneori, mai putin decat o generatie de top a unui telefon cu Android. Dar, fiindca iPhone-ul a aparut primul, a castigat loialitatea si banii oamenilor “bogati” prin definitie. Avand initial un cost enorm, de 500 de dolari, a ramas scump pentru cateva generatii. Chiar si publicitatea s-a axat pe materialele sale premium, procesele sale de productie de calitate inalta si aplicatile atragatoare (platite, de altfel). Apple a comercializat cu succes iPhone-ul in intreaga lume.

Pe de alta parte, HTC One, cu carcasa din aluminiu, ecranul mare si viu, versiunile sale superioare de Gmail, Google Maps, browser-ul Chrome si controlul vocal Siri, care zdrobeste in orice mod posibil concurenta, este cu adevarat futurist si interesant. Este, de fapt, un declansator pentru gentrificarea Android-ului. Este un telefon foarte bun, la preturi accesibile, in magazinele care nu fac mai mult decat sa vanda telefoane aflate in oferta sau prin intermediul abonamentului. Asta il face diferit de alte telefoane de top cu Android de pe piata, cum ar fi Samsung Galaxy S IV.

Android-ul are flexibilitate, iOS-ul nu. Pe piata exista doar un iPhone, insa exista zeci de telefoane cu Android. Asadar, exista destul spatiu de extindere. Si incet, Google si producatorii de Android si-au dat seama de ce proprietarii de magazine din micile orase aleg sa comercializeze telefoane care sunt echipate cu Android: marjele de profit sunt cu mult mai mari, atunci cand sunt vandute “la liber”, adica atunci cand se achita suma integrala a telefonului.

Telefoanele cu sistem de operare Android sunt acum o optiune legitima pentru cei cu venituri mari. Pentru ca si aplicatiile Android au inceput sa fie tot mai folositoare pentru oamenii de afaceri, multe telefoane performante cu sistem de operare Android de pe piata, au inceput sa capete teren in fata clasicului iPhone. Ba, mai mult, nu trebuie sa platesti pentru mai tot ce urmeaza sa folosesti, ci le poti achizitiona gratuit de pe site-urile de specialitate.  

Femeile innebunite dupa curatenie

Casa mea nu arata ca o farmacie sau ca un spital. Avand in vedere ca am un copil, mereu e dezordine. Asa ca oricand vei veni in casa mea, vei gasi haine de-ale fetei imprastiate prin camera ei si jucariile aruncate pe jos. De fiecare data cand le strang, ea le pune pe jos sa se joace cu ele si acolo le lasa. Iar eu de multe ori nu prea am chef sa le strang. Ar insemna sa fac asta zilnic.
 

Fac o data pe saptamana curatenie, sters praf, aspirat, spalat, sters mobila etc si in timpul saptamanii, mai sterg din cand in cand parful si mai aspir. Restul timpului il aloc piticei, si fac de mancare. Sunt femei care de cum vad o scama pe jos, hop sar sa o adune. Din partea mea scama aia poate sa ramana acolo pana prinde flori. Mama e genul asta de femeie. Casa musai sa fie luna, ca altfel e jale. Cand era a mea mica si mergeam in vizita, daca manca pufuleti si ii imprastia, pfuai ce se enerva. Fugea repede, repejor dupa maturica si lopata sa stranga una doua. La mine cand vine in vizita, foarte rar ce-i drept, mereu ma scoate din sarite. Niciodata nu ii convine nimic. Vede praf pana si acolo unde nu e. Cred ca are niste ochi de vulturi ca vede pe o distanta incredibila. Asa ca prefer sa nu vina la mine in vizita, decat sa ma tot apostrofeze, ca nu am maturat bine, sau ca nu am spalat oala cum trebuie, etc. Mai rarut ca-i mai dragut. Oricum cred ca femeile astea au ceva probleme la mansarda. Ma rog in general au probleme cu nervii. Sau cel putin asa se zice.
 

 Decat asa mai bine ca mine. Cui nu-i place cum arata casa mea, sa nu vina in vizita si nu ma deranjeaza. Am mai multa liniste in casa.

Ce e de vazut la televizor?

As vrea tare mult sa-mi spuna si mie cineva, ce e de vazut interesant la televizor. Vad ca mai nou toate filmele sunt in reluare, iar emisiunile tv sunt de un prost gust total. Cand ma pun seara in pat si incep sa butonez telecomanda, nu gasesc nimic interesant la ce sa ma uit. Doar reluari peste reluari. Si daca nu sunt reluari, sunt emisiuni in care se promoveaza prostia si nuditatea la greu.
 

Stiu ca mai demult erau o gramada de posibilitati la televizor. Ma refer la emisiuni de vazut. Copiii aveau in week-end emisiunile lor, iar adultii la fel. Azi nu prea mai gasesti asa ceva. E trist cand vrei sa te uiti la televizor si vezi doar femei despuiate, care se lauda cu ultima lor cucerire, sau si mai rau, se plange cum a batut-o domnul x in urma cu 100 de ani. Se pare ca lumea se schimba relativ repede, insa noi cam ramanem in urma si asta nu e bine.

Canicula – mereu o surpriza pentru Bucuresti

Desi de multa vreme verile caniculare nu mai sunt o noutate pentru nimeni, pentru autoritatile din Bucuresti temperaturile de peste 40 de grade (evident, neanuntate si nedeclarate ca atare…) vin mereu ca o lovitura in moalele capului. An de an, in fiecare vara, printre alte generalitati,  buletinele de stiri in cautare de senzational ne anunta numarul batranilor care au cazut pe strazi, secerati de canicula, numarul de cardiaci care au suferit atacuri din pricina temperaturilor ridicate si a disconfortului termic. 

Este deja o regula sa vedem stirile de la ora 19.00 incepand dramatic, cu o imagine alb-negru, cu un termometru urias pe ecran aratand un mercur in urcare vertiginoasa, o victima cazuta in strada, o sirena a unui echipaj Smurd si totul insotit de o muzica dramatica… Cu toate acestea, nu vad angajatori sa isi copleseasca angajatii cu sticle de apa rece, sau sa le permita momente de pauza atunci cand canicula este la apogeu. De asemenea, nu vad nici prea multe puncte de prim ajutor sau dozatoare de apa instalate in punctele principale de trafic. In schimb, nu pot sa neg – am vazut anul acesta pentru prima oara echipe de la Primaria sectorului 4 impartind sticle de apa plata in parcuri, pentru copii. A fost ceva atat de “socant” pentru Bucuresti (pentru Romania, de fapt) incat mi-am dorit sa vad si o legitimatie, pentru ca nu imi venea sa cred ca o primarie s-ar gandi si la rezidentii sectorului respectiv…

Copiute sau fituici?

Cand eram in generala, foarte  rar apelam la asa ceva. Imi era frica sa nu ma prinda vreun profesor si sa imi dea vreun 2. La noi se dadea doi, pentru copiat, nu unu. Dar la orele mai lejere imi mai permiteam si eu sa-mi fac cate o fituica. Si mi-am dat seama ca daca tot stau in prima banca, nu prea o sa se uite profa la mine. O sa fie prea ocupata sa se uite la cei din spatele meu.
 

Tin minte ca aveam un penar, relativ mare, penar ce mi-l aranjam mereu in forma de triunghi. Asta in special la lucrari, fiindca avea o folie transparenta unde imi puteam pune fituica. Si daca venea vreun prof pe langa banca mea, impingeam partea aceea si nu se mai vedea. Adevarat insa, ca ma treceau toate apele si deveneam ca un rac. De-asta nu imi placea mie sa copiez. Fiindca desi nu ma prindeau efectiv cu fituica, se vedea pe mine ca sunt agitata. Oare de ce ? Fiindca pesemne ma simteam cu musca pe caciula. In liceu insa, lucrurile s-au schimbat. Copiam la greu, mai ales cand nu stiam  nimic, pentru materia respectiva. Nu ma mai temeam pentru nota. Tot aia era. Am schimbat scoala, am schimbat si modul de gandire. Insa nu prea m-au prins profesorii. Dar e si asta la fel de adevarat ca la materiile importante, nu prea aveai cum sa copiezi. Asa stateau profii printre banci ca niste politisti.
 

In ziua de azi, am observat ca exista tot felul de instrumente care te ajuta sa copiezi, pana si la cele mai importante examene din viata ta, fara sa dai de banuit. Eu una nu as avea curajul sa folosesc asa ceva. Daca vreau sa  trec un examen, oare nu e mai bine sa scriu exact ce stiu, decat sa regret mai tarziu ca am copiat?