Banii de la Banca Naţ…

 Destulă naivitate în retorica despre deportarea evreilor. Nu e vorba doar că au fost deportaţi şi ucişi. Cu câteva zile înainte, lucru mai puţin cunoscut, uneori cu o singură zi înainte, s-a întâmplat ceva uluitor: au fost spoliaţi de întreaga lor avere, în mod oficial, prin instituţiile statului.
       În octombrie 1941, evreii din oraşul meu au fost aliniaţi în faţa clădirii Băncii Naţionale, obligaţi să-şi ‘predea’ într-o singură zi toate averile. Era dimineaţă. S-au strâns atunci sume colosale. Doar şase-şapte dintre ei, care se ocupau cu comerţul exterior, au predat câteva milioane de dolari în banii de atunci, aur, bonuri, obligaţiuni. A doua zi toţi au fost aliniaţi, lângă restul evreilor, în gară, şi urcaţi în vagoanele de vite. După trei ani, din cei aproape zece mii reveneau câteva sute.
       Nu ştiu nici acum dacă li s-a dat vreun ban înapoi. Poate că rudele lor sunt acum în Israel, săraci, povestind despre un unchi cândva bogat în Nicăieriland. Niciodată nu s-a vorbit de aceşti bani; nicăieri n-am găsit un articol, o menţiune; nu se suflă un cuvânt în toată istoriografia. Vor fi existat compensaţii? Pesemne pentru cei scăpaţi cu viaţă, care puteau proba cu hârtii depozitul; au fost însă deportaţi în lagăr a doua zi, imposibil să adăposteşti hârtiile. Către copleşitoarea majoritate, desigur nu s-a returnat nimic. Sume spoliate cu seriozitate, metodic, curat, printr-o mulţime de acte şi ştampile. Aceasta a făcut-o România, Banca Naţională a României. Aceşti bani, acest aur, sunt azi în depozitele ei. Produc, îmi închipui, alţi bani.
       Funcţionarii conştiincioşi de bancă. Cu câtă eficienţă trebuie să fi organizat lucrurile, pentru a prelua sutele de oameni într-o singură zi.
       Rigoarea alinierii tuturor, pentru a lăsa mai întâi totul aici. Impresionanta seriozitate birocratică.
       Toate acestea există şi azi. Clădirea unde neamţul din SS făcea un briefing cu notabilităţile oraşului, pentru a le instrui cum se scapă de evrei, o treime din populaţie, în două zile. Trec pe lângă ea aproape zilnic. Stradele întregi din oraşul meu, de un farmec vetust, sunt pline de case evreieşti; în ele nu locuieşte nici un singur evreu. În sediul fostei bănci unde s-a organizat razia bancară, azi o instituţie vag ‘culturală’, se întâmplă să intru des. Din gara unde s-a organizat deportarea în masă – iau trenul spre agreabile destinaţii de vacanţă. Banii de la Banca Naţ…

De ce sa vizitezi Sibiul

Informatii generale

Spunand Sibiu, Hermannstadt ori Cibinum, vorbim despre acelasi oras care este un important centru cultural si economic din sudul Transilvaniei. Sibiul a fost numit in anul 2007 Capitala Culturala Europeana, in ultimii ani cunoscand o renastere economica si culturala semnificativa.

Fiind un oras in care s-a dezvoltat un “mozaic” de nationalitati, dar si de religii, este unic in lume. Comunitatea locala este alcatuita din grupuri etnice diverse, marea majoritate a populatiei fiind reprezentata de romani, care convietuiesc impreuna cu germani (descendenti ai colonistilor saxoni emigranti in secolul al XII-lea din Alsacia, Lorena si Luxemburg). Li se alatura unguri si o comunitate evreiasca, cu totii contribuind la aspectul inedit al orasului.Viata religioasa este diversificata, alaturi de ortodocsi existand si credinciosi romano-catolici, greco-catolici si reformati. Centrul istoric a intrat in patrimoniul UNESCO si este unul din cel mai bine pastrate locatii istorice din tara. Multe din ziduri, cladiri si fortificatii sunt mentinute intr-o stare foarte buna. Astfel, orasul Sibiu este considerat unul din cele mai frumoase locuri de promenada din tara.

Cand vizitam Sibiul?

Cam oricand. Acest oras este unul din acelea care este mereu frumos. Cochet, cu un aer pe care nu-l intalnesti in alte parti, isi pastreaza farmecul in orice anotimp. Targul de Craciun incepe de pe 24 noiembrie, si tine pana la sfarsitul sarbatorilor de iarna. Pe langa dulciurile si felurile de mancare traditionale, ce lasa gura apa, vizitatorii for putea alege dintre miile de produse expuse in targ – lumanari sculptate manual, globuri pictate manual, accesorii si obiecte decorative din fier forjat, blanuri si accesorii din blana, ceaiuri deosebite, etc. Targul isi inchide portile in a doua zi de Craciun, pe 26 decembrie.

Festivalul de Jazz de la Sibiu are loc in mai - o luna in care Sibiul este cald, inflorit, trezit la viata. Aici se aduna anual mii de iubitori ai acesui gen de muzica. Festivalul International de Teatru are loc aproape in aceeasi perioada. Urmatoarea luna este rezervata Festivalului International de Film Transilvania Sibiu. In luna iunie, Sibiul este un loc perfect pentru promenada. Diminetile si serile sunt racoroase, iar dupamiaza, temperatura este foarte potrivita. Luna iulie este dedicata pasionatilor de masini si de... senzatii tari. Raliul Sibiului este un eveniment cunoscut in randul iubitorilor de automobile.

Unde ne cazam?

Fiind un oras situat la poalele muntelui, puteti sa va cazati la una din pensiunile cochete, care au oferte foarte bune, pentru toate buzunarele. Casa Frieda, Casa Salzburg, Casa Romana ori Rustic arata foarte bine! Apartamentele in regim hotelier sunt o alegere foarte buna, iar cele mai multe hoteluri Sibiu sunt amplasate chiar si in centrul orasului.

Ce vizitam?

Daca ajungi in Sibiu, e neaparat sa vizitezi Turnul Sfatului! Fiind unul din simbolurile orasului, acesta este putin mai „tanar” decat Sibiul. Documentele ii atesta prezenta in inima Cibinumului inca din anul 1224, in timp ce orasul este mentionat prima data in 1191. In acea vreme, avea doar patru etaje, si servea ca fortificatie a portii de intrare din cea de-a doua serie de fortificatii a cetatii. De asemenea, era folosit si ca punct de observatie in caz de incendii, dar si ca depozit de cereale, arest, sau muzeu de stiinte nationale ori arme medievale. Acum este muzeu, si ofera o panorama splendida de la nivelul al 7-lea spre Fagaras, Piata Mare, Gara Sibiu, Dealul Gusterita, etc. Penultimul etaj adaposteste mecanismul ceasului care da ora exacta.

Cele mai importante constructii ale secolului al XVII-lea sunt Palatul Bruckenthal si Biserica Romano-Catolica. Muzeul National Brukenthal a fost construit intre anii 1778 si 1788 de baronul Samuel von Bruckenthal pe o latura a Pietei Mari. Muzeul a fost infiintat in anul 1817, aici fiind expuse colectiile baronului. Aici puteti admira si doua tablouri celebre: „Sf Ignatiu de Loyola” si „Sf Franciscus Xaverius”.

Biserica Ursulinelor dateaza din jurul anului 1479, cand edificiul a fost ridicat de catre calugarii dominicani. Dupa mai mult de doua secole, biserica gotica a fost transformata in constructie baroca, insa elementele gotice se mai vad si acum. Portalul de pe fatada de vest este cel mai impresionant element gotic. Interiorul bisericii este in stil baroc, pastrand acea eleganta caracteristica. Balconul cu fier forjat si imensa arcada sunt unice.

Podul Minciunilor este construit pe locul unui turn de poarta al celei de-a doua incinte de fortificatii. Acesta leaga cele doua sectoare ale Pietei Mici, facand legatura dintre Orasul de Jos si Orasul de Sus. Fiind un vechi simbol al orasului, Podul Minciunilor a fost reconstruit in anul 1859, fiind primul din Romania si al doilea din Europa confectionat din fonta turnata. Decoratiunile prin traforare si cele doua cercuri mari decorate cu stema Sibiului fac din acest loc unul din cele mai incarcate de istorice. Emil Sigerius mentioneaza in 1771 faptul ca „trecerea pe sub podul minciunilor este luminata noaptea de trei lanterne si pazita de trei santinele”.

Un alt edificiu in stil gotic este Catedrala Evanghelica, una din cele mai impunatoare cladiri din centrul istoric al orasului Sibiu. Turnul acesteia este cel mai inalt din Transilvania, atingand peste 73 de metri, putand fi vazut din aproape orice colt al orasului. Biserica este cunoscuta pentru orga realizata in stil baroc de catre un mester slovac in anul 1671. Este cea mai mare orga din S-E Europei, un motiv de mandrie, mai ales pe timpul verii, pentru ca aici se organizeaza concerte de orga care atrag in fiecare zi de miercuri numerosi turisti.

Piata Mare a devenit o data cu evenimentele din decembrie 89 „kilometrul 0”, si este si un simbol, o veritabila emblema, si unul din cele mai frumoase locuri de promenada din Romania. Cele mai reprezentative cladiri sunt: Casa Haller, Casa Albastra, Primaria Orasului, Casa Hecht si Casa Lutsch.

‘Casta diva’

   Îţi poţi extrage motivele de bucurie din orice. De pildă: Angelica Garnett trăieşte încă.

       H. în China. Va reveni traumatizat. Se întorc inşi cu reacţii de uluială şi chiar umilinţă înspăimântată, în pură incomprehensiune. E greu să-ţi ţii cumpătul în faţa unei maşini de câştig, vreau să spun, a unei maşini de război.

       Destule lucruri bizare în afacerea grecească. Europa e economic în creştere din nou; nu spectaculos, dar rezonabil. Lucrurile merg bine, parametrii mari sunt stabili; apoi, un FMI european, apoi cădere simulată a monedei. Sună destul de bizar această supraîncălzire a supei. Se forţeazâ probabil un nou ciclu federator.
       Pentru forţarea federării – al cărei proces murise – e poate legitim să sacrifici temporar o ţară, aşa cum smulgi preşul de sub picioarele unui prieten de joacă pentru a-l prinde în braţe apoi. Crearea unei panici de fiinţă, agitarea opţiunii neantului pot fi necesare. Curioasă e această bruscă voinţă, apărută fără nici un semn sau stimul exterior aparent. Nu-mi dau seama de unde vine.

       În raportul oficial pe 2009, J.-P. D., ‘mediator al republicii’, caracterizeză Franţa drept o ţară ‘în mare tensiune nervoasă’, ‘obosită psihic’, în care ‘speranţele colective au lăsat locul neliniştilor colective şi emoţiilor mediatice’. Ai spune, citate din Cioran.

       Observaţii bune ale lui Z. despre formele de alienare dezirabilă. Documentarul e mai lung şi nu este bun; a lui e singura intervenţie interesantă.

       Încercat să citesc scrisoarea unui condamnat la moarte (executat ieri). După două alineate, mi s-a părut ‘plicticoasă’. Ruşinat, m-am târât spre sfârşit, căutând concluzia…

       Am observat că regula receptării e: uşor de citit, uşor de uitat.
       Vagi oscilaţii în regimul excepţiei; regula e însă, nemilos, în raportul de mai sus. Puzderie de cărţi uşoare ca un voal, minunate, pe care le uiţi în tren. Proza uşoară (i.e. neproblematică) vădeşte până la urmă o uşurătate de fond, un obiect incomunicabil.

       ‘Casta diva’ (Callas), cu C. Acelaşi efect.