Conform calculelor mele, daca un melc pleaca din Bucuresti cu gandul sa isi ia o mica vacanta pe litoralul romanesc, va ajunge la destinatie in aproximativ 770 de ore. Transformat, acest numar inseamna 65 de zile, adica mai mult de doua luni, in contextul in care melcul va calatori fara incetare si va merge incontinuu. Hmm...este foarte mult timp. Probabil si-ar atinge scopul imbatranit si satul de atata drum.
Cateodata noi, oamenii, ne asemanam cu melcii. Suntem prea lenti si ne miscam cu o viteza de 30 de metri pe ora. Muncim o viata intreaga pentru a ajunge la destinatie, care pentru unii inseamna sa aiba mai multi bani, pentru altii faima. Probabil exista si o alta categorie de persoane, care trudesc zilnic fara a avea un scop anume. Inainte de a incepe sa facem ceva, trebuie sa avem o tinta, un scop, dar sa nu uitam ca, in calatoria vietii noastre, sa avem drept tovaras de drum bucuria...sa stim sa zambim si sa radem...sa luam pauze si sa ne relaxam...sa petrecem timp de calitate cu familia si prieteni..
Daca scopul vietii noastre ar fi sa detinem averi si muncim zi si noapte pentru a-l atinge, s-ar putea sa ne trezim intr-o zi batrani si sa ne dam seama ca ne-am atins scopul, insa totul este zadarnic. Pe drum am uitat valorile importante si lectia invatata de la Alexadru Macedon. Se spune ca dorinta lui a fost de a fi ingropat cu mainile afara, pentru a arata modul cum parasesti lumea aceasta: sarac. S-ar putea sa gandesti urmatorul lucru: Ok, este normal ca el sa zica asta, pentru ca in timpul vietii nu i-a lipsit nimic si orice i-a pofiti inima a avut, indiferent daca era ceva material sau nu. Este adevarat, insa ce poate fi mai tragic decat sa trudesti o viata intreaga si, la capatul acesteia, in fata mormantului, sa iti dai seama ca totul este goana dupa vant...amagire?
Cateodata noi, oamenii, ne asemanam cu melcii. Suntem prea lenti si ne miscam cu o viteza de 30 de metri pe ora. Muncim o viata intreaga pentru a ajunge la destinatie, care pentru unii inseamna sa aiba mai multi bani, pentru altii faima. Probabil exista si o alta categorie de persoane, care trudesc zilnic fara a avea un scop anume. Inainte de a incepe sa facem ceva, trebuie sa avem o tinta, un scop, dar sa nu uitam ca, in calatoria vietii noastre, sa avem drept tovaras de drum bucuria...sa stim sa zambim si sa radem...sa luam pauze si sa ne relaxam...sa petrecem timp de calitate cu familia si prieteni..
Daca scopul vietii noastre ar fi sa detinem averi si muncim zi si noapte pentru a-l atinge, s-ar putea sa ne trezim intr-o zi batrani si sa ne dam seama ca ne-am atins scopul, insa totul este zadarnic. Pe drum am uitat valorile importante si lectia invatata de la Alexadru Macedon. Se spune ca dorinta lui a fost de a fi ingropat cu mainile afara, pentru a arata modul cum parasesti lumea aceasta: sarac. S-ar putea sa gandesti urmatorul lucru: Ok, este normal ca el sa zica asta, pentru ca in timpul vietii nu i-a lipsit nimic si orice i-a pofiti inima a avut, indiferent daca era ceva material sau nu. Este adevarat, insa ce poate fi mai tragic decat sa trudesti o viata intreaga si, la capatul acesteia, in fata mormantului, sa iti dai seama ca totul este goana dupa vant...amagire?
Haideti sa nu ne traim viata ca un melc, care munceste o viata intreaga pentru a ajunge la destinatie. Cateodata pe drum pot aparea accidente, care curma brusc viata lui. De aceea nu destinatia este importanta, ci calatoria...atitudinea noastra in timp ce suntem pasageri pe drumul vietii…