Printre cele mai dragute lucruri pe care le-am vazut a fost o intamplare petrecuta intr-un parc. Doi batranei de vreo 70 de ani stateau pe o banca alaturi de nepotei. Se jucau cu ei, apoi batranul a inceput sa le povesteasca basmul Scufita Rosie. Ce ochi mari faceau copiii si cata bucurie se citea in ochii lor. Am fost curioasa ce se petrece si am urmarit in continuare.
Dupa vreo ora de distractie au plecat. Si cand s-au ridicat , cei doi batrani s-au luat de mana. Si s-au sarutat. Nepoteii au ras, poate li se parea ridicol. Mie mi s-a parut incredibil ca dragostea poate sa dureze peste ani, ca la varsta lor aveau inca sufletul tanar, de copil. Cat de uimita am fost sa vad acest gest tandru in public. Unii l-ar putea numi deplasat, rusinos, dar am simtit dragoste pura in gesturile lor si voiosie in ochii copiilor.
As fi vrut sa vad continuarea, dar din pacate nu am mai avut timp... Pentru ca au plecat si mi s-a parut nepoliticos sa ii urmaresc.
