Desi am dat o proba banala, va spun sincer ca ma simt usurata. Am scapat
de un stres si rezultatul de astazi m-a impulsionat si mi-a dat
incredere in mine. Avem nevoie de un rezultat bun, aveam nevoie sa simt ca nu am invatat degeaba. Da,
stiu. E un examen banal. Dar l-am perceput altfel si l-am tratat ca
atare. Sunt fericita in momentul de fata. De maine, intra in functiune
programul. Va functiona timp de aproape 17 saptamani. Nu moare nimeni
atata timp, nu? Ma bucur acum de ultimele clipe de “libertate”. De
maine, mi-am propus sa intru mai rar pe calculator si sa deschid cartea
mai des, astfel ca urmatoarele posturi vor fi cu siguranta despre mine,
plangandu-ma. Pardon, rabufnind. Cireasa de pe tort astazi? Pe langa
faptul ca el a fost langa mine si m-a asteptat cu orele pentru a intra
si mai apoi cu ora pentru a iesi, un mesaj: “Stiam, nu era nevoie de confirmare!“.
Cat de bine te pot face sa te simti unele gesturi si unele cuvinte,
spuse si facute din inima, la momentul potrivit. Cat imi vor lipsi
aceste momente! Realizez ca, asa cum a trecut proba de astazi, vor trece
si urmatoarele. Si nu voi sti cand am ajuns sa dau admiterea si sa imi
amintesc doar despre cum a fost atunci cand ma panicam pentru o
competenta, cand ma gandeam ca trebuie sa ma apuc de invatat pentru
proba scrisa. Timp, incotro fugi? Hai, mai stai aici cu mine, ca trebuie sa te odihnesti si tu.