A cauta.

Viata ne este construita in jurul verbului “a cauta“, nicidecum in jurul lui “a fi“. De-a lungul vietii ne cautam cealalta jumatate, cautam sa multumim si sa nu ii dezamagim pe cei din jurul nostru, cautam raspunsuri, solutii, cautam sa intram in gratiile persoanelor pe care le apreciem, cautam prietenii care sa dureze o viata, cautam motive pentru care sa ne ridicam atunci cand simtim ca intreaga greutate apasa pe umerii nostri, cautam sa fim acceptati pentru ceea ce suntem, sa ne impunem opiniile, sa ne depasim continuu. Cautam atentia celor din jur, cautam multumirea din ochii celuilalt, cautam momentele de liniste in care sa purtam cu sine un dialog sincer, cautam fericirea, succesul, norocul.
Viata este alcatuita dintr-o complexa cautare. A sinelui si a sensului vietii. Cautam, gasim, ne oprim si trecem la urmatoarea cautare, caci spiritul nostru este astfel construit incat nu exista momente de repaus. Astfel ca, de astazi m-am decis sa nu mai cataloghez pe nimeni drept “lenes”, caci toti, fara niciun fel de exceptie, ne setam gandirea si scopul in viata in functie de ceea ce gasim. Cu cat cautam mai adanc, cu atat ne formam mai bine. Ce este foarte ciudat este faptul ca, desi setati astfel, avem timp si ne ridicam capul din pamant, pentru a-i observa pe aceia care ne dau o mana de ajutor. Sau poate doar cautam sprijin in momentele de ratacire. In momentul de fata, caut un subiect bun de postat, caut sa fiu cat mai logica, desi ceasul arata cu mult dupa ora 12, precum si multe altele. Am folosit atat de mult cuvantul “cauta” in acest post, incat cred ca ma voi lipsi de el multa vreme de acum inainte. Nu e nimic, caut un sinonim