Insula Nazino. Insula Nazino este o zona nelocuita, la 2.400 kilometri de Moscova. Aici 6.200 de oameni au fost exilati in 1933 de catre guvernul rus. Peste 50.000 de oameni au fost relocati, ci mai multi criminali, cei care nu aveau cetatenie rusa si cei fara loc de munca. Multi dintre ei traiau in Tomsk, Siberia, iar 6200 au fost mutati pe Insula Canibalilor. Nu li s-au dat unelte, ustensile, nici provizii-doar li se arunca nista faina bruta pe care se bateau sa o prinda. Pentru ca apa raului era contaminata au facut dizenterie-cei care incercau sa paraseasca insula erau impuscati de gardieni, indiferent ca erau femei, barbati sau copii. Supravietuitorii au povestit despre oameni morti, jupuiti, carnea de pe ei fiind pastrata pentru a fi mancata cu alta ocazie, cand oamenii de acolo nu mai aveau ce pune in gura. Canibalismul a aparut la doar 10 zile de la aducerea oamenilor pe insula-un supravietuitor si-a amintit de o fetita atarnata de un copac si taiata bucati de prizonierii infometati. Planul a fost aprobat de Stalin si a fost punctul culminant al celor trei ani ai curatirii de „indezirabili”.
Insula Sorok. Colonia coreeana de leprosi. Park Sun-ji lucra la o ferma din Coreea cand autoritatile l-au luat si l-au exilat pe Insula Sorok. Prima lui sarcina a fost sa curete sala de operatii. Era plin de sange si a fost diagnosticat cu lepra-ca si el, au existat de-a lungul timpului multi alti leprosi exilati pe acea insula. Insula Sorok a fost o colonie de leprosi timp de peste 100 de ani, prima data fiind condusa de japonezi. Cand coreenii au preluat controlul, lucrurile nu au mers mai bine. Toti cei exilati acolo erau pusi la munca silnica si fortati sa respecte ce li se spunea daca nu voiau sa fie batuti. Unii dintre leprosi nu primeau nici tratamente pentru a se studia evolutia bolii. Altii erau sterilizati, iar cuplurile care aveau copilasi erau obligate sa ii predea si sa fie testati. Sarcinile care nu erau aprobate erau urmate de un avort obligatoriu. Insula a fost pe mana a numerosi supraveghetori, unii mai blanzi, altii mai duri. Unul chiar ii forta sa faca plecaciuni in fata unei statui in fiecare dimineata asta daca voiau sa manance in continuare si sa nu moara de foame-el a fost injunghiat mortal in 1942, iar ucigasul a fost executat. Acum un pod face legatura dintre insula si restul lumii; desi multi s-au vindecat, unii fosti leprosi inca mai poarta semnele bolii, fiind desfigurati-multi dintre primii leprosi de pe insula au fost prezenti si la inaugurarea podului din 2007. Acelasi dezgust si paranoia de pe fata celor care ii priveau in trecut au fost remarcate si atunci, la inaugurare, fiind la fel de rele ca si tratamentele de care au avut parte atunci cand se aflau pe mana doctorilor care-i tratau de lepra.