Da. Și care e prieten? Ce întrebare. Orice băiat/fată care te mănâncă de cur e prieten. Pe bune?!
E greu să îți dai seama că ai crezut
atât într-o prietenie și că ții atât de mult la o persoană. O persoană
care nu te întreabă nici măcar ce faci. O întrebare banală poate dar
câteodată ai nevoie așa de mult de ea. Iar eu stau și aștept. Dar nu! Nu
îi interesează. Interesul lor și numai al lor. ”Ai bani la tine? Da !
Perfect prietena mea cea mai bună!” ; ”Ți.ai învățat lecția? Da! Perfect
prietena mea cea mai bună!” și așa mai departe. Nu cer să mi se aducă
prajituri în fiecare zi. Sau să vă faceți un tricou cu poza mea. Sau să
cântați, să scrieți poezii despre mine. Sau să mă lingușiți. Sau sa mă
visați. Cer doar puțina căldură. Puțină afecțiune. E de ajuns să mă vezi
o singură dată pe an. Nu e nevoie de mai mult. Dar atunci când mă vezi
să simt afecțiunea. Nu să îmi arunci un sal denăla de mai bine nu te
vedeam. Și dacă nu ma suporți sau te stresez sau vorbesc prea mult sau
pur și simplu nu.s ”tare” așa ca tine poți să.mi spui. Nu mă supăr.
Poate că o să vărs o singură lacrimă. O lacrimă a prieteniei. Și poate
că o să te ude și pe tine. Sau poate că o să.ți ude conștiința. Și o să
realizezi că prietenia și iubirea nu au preț.
Ciudată chestie. Prea ciudată.