‘Aventurile nu-ului sunt mai excitante decât cele ale da-ului.’ Fie şi numai pentru observaţia asta, ceva din scrisul lui Sollers, din potopul inutil de romane fade, merită salvat.
O.: ‘E important, pentru mine, ca cineva să creadă în lucrurile pe care le face şi să facă lucrurile în care crede. Asta e important, asta mă interesează: viaţa filozofică’. – E ca şi cum ai spune că, din literatură, te interesează viaţa literară.
O. are ideea asta fixă a adecvării, trebuie să trăieşti ce spui. E preferabil, e desigur onest – dar nu mai mult. Faptul că un gânditor face exact contrariul a ceea ce spune nu-i invalidează spusa. Esenţa unui gând e universalitatea lui. E absurd să spui că filozofiile stau sau cad după vieţile care le-au urmat. Pedagogie de internat. Cam mult Nietzsche.
B.E. Ellis: ‘Lucrul cel mai rău care i se poate întâmpla unui bărbat e să se îndrăgostească de o târfă’.
Trebuie să verific. Nu-mi amintesc să fi scris cineva despre postura amantului spectator.
Never let me go (2010). B. are dreptate: unul dintre cele mai stranii şi mai apăsătoare filme. El sau romanul trebuie să-l fi determinat pe Onfray, în afara cazului, să scrie articolul.
Îţi dă o dorinţă terifiată de a reciti Reguli pentru parcul uman.
O.: ‘E important, pentru mine, ca cineva să creadă în lucrurile pe care le face şi să facă lucrurile în care crede. Asta e important, asta mă interesează: viaţa filozofică’. – E ca şi cum ai spune că, din literatură, te interesează viaţa literară.
O. are ideea asta fixă a adecvării, trebuie să trăieşti ce spui. E preferabil, e desigur onest – dar nu mai mult. Faptul că un gânditor face exact contrariul a ceea ce spune nu-i invalidează spusa. Esenţa unui gând e universalitatea lui. E absurd să spui că filozofiile stau sau cad după vieţile care le-au urmat. Pedagogie de internat. Cam mult Nietzsche.
B.E. Ellis: ‘Lucrul cel mai rău care i se poate întâmpla unui bărbat e să se îndrăgostească de o târfă’.
Trebuie să verific. Nu-mi amintesc să fi scris cineva despre postura amantului spectator.
Never let me go (2010). B. are dreptate: unul dintre cele mai stranii şi mai apăsătoare filme. El sau romanul trebuie să-l fi determinat pe Onfray, în afara cazului, să scrie articolul.
Îţi dă o dorinţă terifiată de a reciti Reguli pentru parcul uman.