Lectii de la melc

Conform calculelor mele, daca un melc pleaca din Bucuresti cu gandul sa isi ia o mica vacanta pe litoralul romanesc, va ajunge la destinatie in aproximativ 770 de ore. Transformat, acest numar inseamna 65 de zile, adica mai mult de doua luni, in contextul in care melcul va calatori fara incetare si va merge incontinuu. Hmm...este foarte mult timp. Probabil si-ar atinge scopul imbatranit si satul de atata drum.

Cateodata noi, oamenii, ne asemanam cu melcii. Suntem prea lenti si ne miscam cu o viteza de 30 de metri pe ora. Muncim o viata intreaga pentru a ajunge la destinatie, care pentru unii inseamna sa aiba mai multi bani, pentru altii faima. Probabil exista si o alta categorie de persoane, care trudesc zilnic fara a avea un scop anume. Inainte de a incepe sa facem ceva, trebuie sa avem o tinta, un scop, dar sa nu uitam ca, in calatoria vietii noastre, sa avem drept tovaras de drum bucuria...sa stim sa zambim si sa radem...sa luam pauze si sa ne relaxam...sa petrecem timp de calitate cu familia si prieteni..

Daca scopul vietii noastre ar fi sa detinem averi si muncim zi si noapte pentru a-l atinge, s-ar putea sa ne trezim intr-o zi batrani si sa ne dam seama ca ne-am atins scopul, insa totul este zadarnic. Pe drum am uitat valorile importante si lectia invatata de la Alexadru Macedon. Se spune ca dorinta lui a fost de a fi ingropat cu mainile afara, pentru a arata modul cum parasesti lumea aceasta: sarac. S-ar putea sa gandesti urmatorul lucru: Ok, este normal ca el sa zica asta, pentru ca in timpul vietii nu i-a lipsit nimic si orice i-a pofiti inima a avut, indiferent daca era ceva material sau nu. Este adevarat, insa ce poate fi mai tragic decat sa trudesti o viata intreaga si, la capatul acesteia, in fata mormantului, sa iti dai seama ca totul este goana dupa vant...amagire?

Haideti sa nu ne traim viata ca un melc, care munceste o viata intreaga pentru a ajunge la destinatie. Cateodata pe drum pot aparea accidente, care curma brusc viata lui. De aceea nu destinatia este importanta, ci calatoria...atitudinea noastra in timp ce suntem pasageri pe drumul vietii…

Optiuni après-ski in Zell am See

Dincolo de partiile senzationale sau de pistele de snowboard, un punct important care atrage intotdeauna turistii catre Zell am See si ii confera un statut aparte in contextul general al statiunilor de ski austriece este viata de noapte extrem de activa, la fel ca si optiunile apres-ski, foarte variate, dar si facilitatle pentru familii cu copii. Cele mai multe oferte ski Zell am See promoveaza statiunea ca fiind una in care turistii cu stiluri de viata diferite pot gasi cel putin o modalitate alternativa de a-si petrece timpul, in afara partiei de ski.

Statiunea ofera 22 de baruri, pub-uri si cluburi, ceea ce promite seri pline de actiune pentru cei in cautare de asa ceva. Pentru cei care isi doresc iesiri ceva mai speciale exista, de pilda, varianta Schnapps Hans Outside Bar, in varful liniei de telecabina, care poate fi punctul de inceput al unei seri speciale, datorita atmosferei deosebite si a muzicii. In afara de petreceri, pentru familiile mai linistite exista si varianta petrecerii timpului la bowling, pista de toboggan, cinematografe sau patinaj. In plus, Zell am See este celebra si ca una dintre statiunile child-friendly din Austria, existand aici si hoteluri special concepute si premiate, ulterior, pentru serviciile de calitate oferite familiilor cu copii care aleg sa schieze in Zell am See, dar si in Kaprun. Scolile de ski din statiune, de asemenea, au servicii speciale pentru copii, oferite de antrenori secializati pe lucrul cu cei mici. Spa-urile extrem de moderne si apreciate sunt dotate si cu piscine pentru copii, astfel incat parintii sa se poata bucura in liniste de relaxare in timp ce piticii se joaca.

O dovada ca Zell am See este intotdeauna orientata catre familii si ca acestea sunt intotdeauna bine venite aici, pentru sezonul de iarna 2013/2014 a fost lansat programul de gratuitate pentru copii cu varste de pana la 12 ani, care sunt cazati gratuit in camera cu parintii.

Baietelul cazut de la etajul 8

Eu traiesc cu convingerea ca orice mama isi iubeste copilul si ca are tot timpul ca scop sa il protejeze si sa ii stea alaturi, astfel incat sa nu i se intample nimic rau. Numai ca fiecare mama are un stil aparte: in timp ce unele stau ciuca pe capul copilului de cate ori se urca pe un tobogan sau alearga putin mai tare, in timp ce altele ii observa de la distanta, ii lasa sa se desfasoare in libertate ghidonandu-i usor, relaxat, din timp in timp. 

Daca eu fac parte din cea de-a doua categorie, prietena mea din parc – o sa o numesc aici Ela – face parte din cea a mamelor atente si hiper grijulii cu copilul. Nu i-am mai vazut de ceva vreme in parc – pana sa se faca urat afara si ma tot intrebam ce e cu ei, am si sunat, dar nu mi-a raspuns la telefon. Iar zilele trecute am intalnit-o pe Ela in fata spitalului Marie Curie si - fara sa ma gandesc o clipa de ce iese din spital, nu din clinica sau de la camera de garda – am intrebat-o ce face baietelul ei daca a inceput gradinita, cum ii e, diverse de-ale mamelor. Am ramas socata cand mi-a spus ca a cazut de la etajul 8 si mi-am derulat brusc in minte filmul de pe 13 septembrie (vineri 13) cand am vazut stirea despre baietelul care a cazut de la balcon de la etajul 8, si a supravietuit ca prin minune, caderea fiind amortizata de diverse copertine ale vecinilor de la etajele de mai jos. El era. Si m-am infiorat gandidu-ma cat de aproape suntem toti sa ni se intample asa ceva de fecare data. Pentru ca o cunosc pe Ela, pentru ca stiu cum sarea de pe banca de cate ori se urca Mircea pe tobogan, sau de cate ori se apropria vreun copil mai mare ceva mai agitat de baiatul ei. Stiu ca nu ar fi lasat niciodata copilul nesupravegheat si totusi… o fractiune de secunda a facut ceva, altceva decat sa se uite la Mircea care a ajuns in balcon si s-a dezechilibrat, cumva… Si s-a intamplat tragedia, care printr-o sansa divina s-a sfarsit cu bine. 

Astazi, Mircea mai este inca in spital, dupa 18 de zile de ingriiri, dupa organe afectate, coaste rupte, fracturi si multe altele de care imi este greu sa vorbesc. Protectia Copilului a demarat o ancheta sociala in acest caz. Nimeni insa nu va face o ancheta mai drastica si o judecata mai aspra decat si-o va face mama insasi…Stiu asta sigur.

Despre salbaticia unui traseu

Un traseu spectaculos dar la fel de interesant precum Transfagarasan-ul este Transalpina. Acesta a devenit cunoscut in special dupa emisiunea "Top Gear on Transalpina highest Romania road". Drumul si-a pastrat neatinsa salbaticia iar pentru cei care doresc sa traiasca sentimentul regasirii in natura pot traversa cu incredere transalpina Romania. Strainii pot descoperi  aici frumusetea autentica caracteristica multor zone din tara noastra. Este unul dintre acele locuri in care simti ca poti atinge norii si-n care frumusetea iti ofera mai mult decat energie, iti ofera zambetul muntelui, zambetul unui versant. Cel mai inalt punct de aici se numeste Pasul Urdele si ajunge la aproximativ 2140 m.

Desi se afla inca in reabilitare si nu a fost asfaltata pe portiuni intregi, aceasta este vizitata din ce in ce mai des, caci o vacanta in aceste locuri incepe cu intrebarea: „ce lume voi descoperi aici?”. Soseaua Transalpina trebuie parcursa cu viteza redusa si cu mare atentie din partea soferului caci lipsa parapetilor poate produce situatii neplacute. Nu este recomandat sa vizitati traseul seara.

Pentru cei care isi doresc  o excursie plina de entuziasm si frumusete, soseaua se deschide in special vara dupa luna aprilie. O evadare din orasele aglomerate reprezinta o alternativa potrivita pentru a te bucura de faimosul traseu.

In ceea ce priveste cazarea exista mai multe variante. Una dintre ele este accesarea site-ului http://www.infokazare.ro. Existand un potential turistic ridicat, localitati precum Novaci, Obarsia Lotrului, Ranca si Sebes ofera un cadru natural pentru cei ce doresc sa beneficieze de confort si liniste.

Transalpina traverseaza judetul Alba, Sibiu, Gorj si Valcea. Reprezentand una dintre cele mai spectaculoase sosele din Europa, versantii ofera imagini de neuitat pentru amatorii de maretie.

Faima acesteia nu se datoreaza unei publicitati excesive sau a unei strategiei de marketing elaborate in scopul promovarii turismului romanesc, ci a unei emisiuni straine sau a recomandarilor care vin din partea turistilor straini si romani.

Ce ar merita George Richmond Elliot

Nu am fost niciodata de acord cu partidele fancy de vanatoare de la Balc ale lui Tiriac. Nu am fost niciodata de acord cu zecile de politicieni, oameni de afaceri si vedete care vin aici sa impuste animalele, sa se bucure de asta intr-o frenezie ucigasa pe care personal nu o sa o inteleg niciodata… 

Si iata ca, pentru ca o poarta a fost deschisa, au gasit si altii de cuviinta sa vina aici – e drept, nu in cadrul organizat de la Balc – si sa ucida animalele din Carpati, facandu-si din asta un titlu de glorie. Mai mult decat atat, cel care a facut asta, o subspecie daca ar fi sa imi spun parerea – George Richmond Elliot pe numele sau – a reusit sa isi faca numele extrem de cunoscut si injurat in doar o zi. Dupa ce a postat pe pagina sa de Facebook o imagine cu ursul omorat la vanatoare in Romania, britanicul a socat o tara intreaga cu ura cu care si-a spus punctul de vedere referitor la tara noastra: “Da, va vom omori toti ursii, toate pasarile din Delta Dunarii, toti cocosii de munte, toti mistretii, toate caprioarele. Sunteti o tara ieftina, cu niste conducatori ieftini, politicieni corupti si asta este ceea ce meritati!” Poate ca asta este ceea ce meritam noi, pentru ca, intr-adevar suportam niste politicieni corupti, carora le dai tu spagi ca sa vii sa impusti animale prin muntii nostri si apoi sa te lauzi cu prada pe internet… 

Dar tu ce meriti George Richmond Ellliot?! Ce meriti tu pentru ca ucizi animale? Ce meriti tu pentru ca vii aici si dai spaga si apoi ameninti ca vei mai face asta? Ce meriti tu pentru raspunsurile abjecte si pline de ura la o intrebarea absolut fireasca si la o rugaminte din partea unei persoane oripilate de pozele cu care te lauzi? (“Te rog nu ne mai omori ursii. Este absolut necesar sa faci asta?”)…

Stil nu inseamna sport

Unii dintre cei mai stilati si mai bogati romani sunt astazi fosti sportivi – si ma refer aici, in mod principal la fostii tenismeni Ilie Nastase si Ion Tiriac. Cu toate acestea, niciodata nu i-am vazut pe cei doi purtand tricouri sport si adidasi la evenimente, intalniri sau macar la vreo iesire relaxata cu prietenii. 

Nu ma indoiesc ca au acest tip de pantofi sport barbati in garderoba, insa nu fac abuz de folosirea lui cu orice chip. Si asta pentru ca in ceea ce priveste barbatii, stil inseamna eleganta si masculinitate, iar aceste doua notiuni exclud idea de sport. Cu alte cuvinte, dragi barbati nu incercati sa adaptati intreaga dumneavoastra garderoba unei perechi de adidasi, pentru ca veti da gres si veti avea intotdeauna de suferit la capitolul imagine si stil. Lasati pantofii sport, fie ei si unii scumpi, produsi de un brand celebru, pentru iesirile la sport, in aer liber, sau pentru sala. Veti gasi pe site-urile de imbracaminte online suficiente optiuni astfel incat sa va realizati cel putin doua tinute decente pentru activitatile sportive si care sa cuprinda tricouri, treninguri si adidas, dar tineti-le departe de garderoba dumneavoastra de zi cu zi. Nu veti impresiona niciun partener de afaceri, niciun sef si mai ales nicio femeie aparand la o intalnire in jeans si adidasi – mai ales cei clasici sau cu perne de aer si talpa solida -, in pantaloni scurti si pantofi sport sau, mai rau, in tinuta completa de sport. Este ok sa va ganditi cum sa aveti un look cat mai stilat la sala de fitness, chiar si sa va orientati dupa principalele tendinte in materie de echipament sportiv, insa tineti acest look sexy sport doar pentru orele de sport. 

Si intotdeauna tineti cont de faptul ca pentru fiecare dintre activitatile sportive pe care le intreprindeti individual sau cu prietenii – bicicleta, alergat, fotbal, tenis – exista cate o varianta de pantofi sport create in mod deosebit si aveti de unde alege de pe site-urile de incaltaminte online.

Prima oara la munte

Sincera sa fiu nu mai imi amintesc perioada cand am fost la munte prima data. Stiu ca am fost cu colegii din facultate cu cortul. Eram asa de entuziasmata. Aveam impresia ca ajung nu stiu in ce loc feremecat. Nu mai stiu nici daca am fost cu masinile sau cu trenul. Oricum nu are importanta prea mare, important e ca am  ajuns cu bine la destinatie.
 

Eu una habar nu aveam ce inseamana sa mergi la munte cu cortul. Nu mai fusesem pana atunci. Asa ca odata ajunsi acolo, mi-am dat seama in ce loc am nimerit. Atunci mi-a picat fisa. Nu avem baie, nu avem unde face nici macar un dus. Si nici macar nu ne-am asezat langa o apa, sa ne mai putem spala din cand in cand. In minutul urmator mi-a disparut zambetul de pe fata. Nu am avut ce face si a trebuit sa folosesc servetele umede,  in loc de dus. Si nu m-a incantat deloc. Nu mi-a placut iesirtea cu cortul, desi drumetiile au fost faine. Tin minte ca am urcat pe munte, si am admirat peisajul de sus. Mi se parea ca faceam parte dintr-o alta lume, si nu as mai fi vrut sa plec de acolo. Adevarul e  ca mie mi s-a parut un chin sa urc pe varful muntelui, insa coborarea a fost si mai periculoasa. Fiindca trebuia neparat sa fii atent sa nu aluneci, ca nu te-ai mai fi oprit pana jos cu siguranta.

Abia am asteptat sa ajunga  acasa sa fac o baie fierbinte. Nu, nu pot zice ca nu am mai fost la munte dupa aceea. Am mai fost si cu sotul, dar experienta a fost alta.

Panourile cu celule fotovoltaice - lumina din viitor

Tehnologia fotovoltaica este o sursa de mare putere emergenta, datorita numeroaselor beneficii asupra mediului dar si pentru faptul ca este extrem de  economica. Solutiile de automatizare si control pentru dispozitivele de urmarire solare sunt in fruntea acestei tehnologii de energie regenerabila. Sistemele fotovoltaice sunt concepute pentru a capta razele soarelui la cea mai mare intensitate, prin concentrarea fasciculului de lumina prin intermediul celulelor solare, la un unghi optimizat. In comparatie, panourile traditionale solare pe pozitie fixa necesita o suprafata mai mare si un numar mare de matrici aranjate intr-un singur sistem de eficienta energetica. Folosind o tehnologie avansata, panourile cu celule fotovoltaice Nice pot avea cu 30% mai multa putere si reduc cantitatea de spatiu necesar. Aceste sistemele fotovoltaice au, de asemenea, capacitatea de a stoca energia electrica generata pentru utilizare, intr-un moment ulterior.

In plus, unitatea de urmarire solara se asigura ca panoul fotovolataic, care transforma energia luminii solare in energie electrica, este in mod constant la unghiul optim pentru a maximiza eficienta sistemului. Este o componenta esentiala a intregului sistem fotovoltaic si este de obicei montata pe partea din spate a panoului.

Panourile cu celule fotovoltaice sunt in mod normal stabilite ca niste ansambluri cu ecran plat, care pot fi montate pe acoperisuri pentru uz rezidential sau pe suprafete mai mari, in zonele expuse la soare, cum ar fi deserturile sau campurile pentru uz comercial. Una dintre cele mai mari caracteristici a lor este faptul ca acestea au o durata lunga de viata si necesita foarte putina intretinere. Deoarece sistemele fotovoltaice sunt parte dintr-o tehnologie recenta in curs de dezvoltare, inginerii continua sa caute cea mai eficienta metoda de integrare a diferitelor componente care alcatuiesc acest sistem si conduce tehnologia. Prin urmare, este doar o chestiune de timp pana ce aceste panouri vor fi indispensabile tuturor locuintelor si companiilor.

Singur acasa

Ma tot gandesc, daca mi-as lasa copila singura acasa. Inca nu am gasit raspunsul potrivit. Imi amintesc, ca parintii mei ne puneau cheia in gat si la revedere. Toata casa era a noastra. Ne mai intalneam cu ei, fie pe la amiaza, fie seara. Si noi mancam singuri, ne pregateam de scoala singuri. Si ce fain era! Puteam face tot ce vrem, ca doar eram singuri in casa.
 

Doar ca acuma parca sunt prea multe tentatii. Adica eu nu am de unde sa stiu ca in drumul copilei spre scoala, nu o ataca vreun nenorocit. Si atunci sa nu imi dau cu pumnii in cap? Cred ca m-as arunca de la etaj in secunda urmatoare. Nu e vorba ca nu as avea incredere in copiii mei, ca doar eu ii educ, nu am incredere deloc, in lumea in care traim. Poate era asa si atunci cand eram eu mica, insa multe lucruri nu se stiau, din pacate, sau din fericire. Da, singura in casa as lasa-o, as incuia usa, si i-as explica faptul ca in x timp mama vine inapoi. Doar ca nu stiu cum ar rezista si daca nu ar face vreo boacana. Insa la un moment dat tot va trebui sa fac si treaba asta, fiindca nu voi putea sa o tin mereu sub fusta mea. Din pacate.

Cand neamurile te scot din sarite....

Fac parte dintr-o familie numeroasa. Ma refer la partea cu unchi si matusi. Prin urmare, am o gramada de verisori, verisoare si nepoate. Culmea e ca pe cat de mult imi placea treaba asta cand eram mica, pe atat de tare o detest acuma. De ce? Fiindca sunt niste persoane barfitoare. Nu le scapa nimic. Dar nimic. Daca faci aia, de ce nu ai facut-o asa. Daca o faci asa, ca de ce nu o faci invers, ca era mai bine asa cum  zisesera ei. Horror. Ma enervez maxim cand ne intalnim.
 

Ultima mea vizita acolo a pus capac. Am zis ca prea curand nu am sa ii mai vizitez, fiindca numai o sa ma enervez. Toata lumea imi sare in cap, ca vezi doamne de ce imi trezesc copila noaptea sa faca pisu? Oare de ce? Sa nu faca pe ea!!!! Si cum eu nu i-am asculat, ce au facut? Exact ca un copil caruia ii iei jucaria... Fuga la ai mei parinti. Si cum nici ei nu stiu multe, m-au luat la 11 metri cum ca fii-mea nu se poate odihni noaptea ca o tot trezesc eu. Concluzia lor sa o las sa faca pe ea. Nu serios? Ma gandeam, oare lor le-ar conveni sa doarma uzi si neschimbati? Ma indoiesc amarnic. Dar cum au experienta vietii, normal ca au dreptate. Prin urmare, zic ca ei si fac fix ca mine. Eu sunt mama picei, prin urmare, am sa o cresc exact cum cred eu ca e mai bine pentru ea. Daca vreau o trezesc de 1000 de ori pe noapte, sa o pun pe olita. So what?

Pfuai ce nervi mi-am facut atunci, si acuma cand imi reamintesc. Asa ca am adoptat metoda mai rarut, ca-i mai dragut! Am sa mai merg in vizita, doar cand mi-oi vedea eu ceafa.

Android castiga teren in fata iOS

Nu e politicos s-o spunem, dar asta este adevarul: Android-ul este utilizat de catre oamenii cu un venit lunar mai mic, in timp ce iOS-ul este utilizat de catre oamenii “bogati”. Un sondaj efectuat in luna iunie, a acestui an, a confirmat acest lucru: Android-ul bate iOS-ul la nivelul tuturor categoriilor de venit, cu exceptia uneia. Ultimele stiri arata ca, printre utilizatorii casnici care au un venit destul de mare, un enorm 40% se identifica ca fiind utilizatori iOS, comparativ cu 31%, care se identifica drept utilizatori de Android. Asadar, este timpul pentru ca oamenii “avuti” sa duca Android-ul la un alt nivel.

iPhone-ul este considerat ca fiind un telefon pentru oamenii “bogati”, nu neaparat pentru ca este mai scump ci pentru ca se remarca usor, oriunde te-ai afla. Actuala generatie de iPhone costa la fel de mult si, uneori, mai putin decat o generatie de top a unui telefon cu Android. Dar, fiindca iPhone-ul a aparut primul, a castigat loialitatea si banii oamenilor “bogati” prin definitie. Avand initial un cost enorm, de 500 de dolari, a ramas scump pentru cateva generatii. Chiar si publicitatea s-a axat pe materialele sale premium, procesele sale de productie de calitate inalta si aplicatile atragatoare (platite, de altfel). Apple a comercializat cu succes iPhone-ul in intreaga lume.

Pe de alta parte, HTC One, cu carcasa din aluminiu, ecranul mare si viu, versiunile sale superioare de Gmail, Google Maps, browser-ul Chrome si controlul vocal Siri, care zdrobeste in orice mod posibil concurenta, este cu adevarat futurist si interesant. Este, de fapt, un declansator pentru gentrificarea Android-ului. Este un telefon foarte bun, la preturi accesibile, in magazinele care nu fac mai mult decat sa vanda telefoane aflate in oferta sau prin intermediul abonamentului. Asta il face diferit de alte telefoane de top cu Android de pe piata, cum ar fi Samsung Galaxy S IV.

Android-ul are flexibilitate, iOS-ul nu. Pe piata exista doar un iPhone, insa exista zeci de telefoane cu Android. Asadar, exista destul spatiu de extindere. Si incet, Google si producatorii de Android si-au dat seama de ce proprietarii de magazine din micile orase aleg sa comercializeze telefoane care sunt echipate cu Android: marjele de profit sunt cu mult mai mari, atunci cand sunt vandute “la liber”, adica atunci cand se achita suma integrala a telefonului.

Telefoanele cu sistem de operare Android sunt acum o optiune legitima pentru cei cu venituri mari. Pentru ca si aplicatiile Android au inceput sa fie tot mai folositoare pentru oamenii de afaceri, multe telefoane performante cu sistem de operare Android de pe piata, au inceput sa capete teren in fata clasicului iPhone. Ba, mai mult, nu trebuie sa platesti pentru mai tot ce urmeaza sa folosesti, ci le poti achizitiona gratuit de pe site-urile de specialitate.  

Femeile innebunite dupa curatenie

Casa mea nu arata ca o farmacie sau ca un spital. Avand in vedere ca am un copil, mereu e dezordine. Asa ca oricand vei veni in casa mea, vei gasi haine de-ale fetei imprastiate prin camera ei si jucariile aruncate pe jos. De fiecare data cand le strang, ea le pune pe jos sa se joace cu ele si acolo le lasa. Iar eu de multe ori nu prea am chef sa le strang. Ar insemna sa fac asta zilnic.
 

Fac o data pe saptamana curatenie, sters praf, aspirat, spalat, sters mobila etc si in timpul saptamanii, mai sterg din cand in cand parful si mai aspir. Restul timpului il aloc piticei, si fac de mancare. Sunt femei care de cum vad o scama pe jos, hop sar sa o adune. Din partea mea scama aia poate sa ramana acolo pana prinde flori. Mama e genul asta de femeie. Casa musai sa fie luna, ca altfel e jale. Cand era a mea mica si mergeam in vizita, daca manca pufuleti si ii imprastia, pfuai ce se enerva. Fugea repede, repejor dupa maturica si lopata sa stranga una doua. La mine cand vine in vizita, foarte rar ce-i drept, mereu ma scoate din sarite. Niciodata nu ii convine nimic. Vede praf pana si acolo unde nu e. Cred ca are niste ochi de vulturi ca vede pe o distanta incredibila. Asa ca prefer sa nu vina la mine in vizita, decat sa ma tot apostrofeze, ca nu am maturat bine, sau ca nu am spalat oala cum trebuie, etc. Mai rarut ca-i mai dragut. Oricum cred ca femeile astea au ceva probleme la mansarda. Ma rog in general au probleme cu nervii. Sau cel putin asa se zice.
 

 Decat asa mai bine ca mine. Cui nu-i place cum arata casa mea, sa nu vina in vizita si nu ma deranjeaza. Am mai multa liniste in casa.

Ce e de vazut la televizor?

As vrea tare mult sa-mi spuna si mie cineva, ce e de vazut interesant la televizor. Vad ca mai nou toate filmele sunt in reluare, iar emisiunile tv sunt de un prost gust total. Cand ma pun seara in pat si incep sa butonez telecomanda, nu gasesc nimic interesant la ce sa ma uit. Doar reluari peste reluari. Si daca nu sunt reluari, sunt emisiuni in care se promoveaza prostia si nuditatea la greu.
 

Stiu ca mai demult erau o gramada de posibilitati la televizor. Ma refer la emisiuni de vazut. Copiii aveau in week-end emisiunile lor, iar adultii la fel. Azi nu prea mai gasesti asa ceva. E trist cand vrei sa te uiti la televizor si vezi doar femei despuiate, care se lauda cu ultima lor cucerire, sau si mai rau, se plange cum a batut-o domnul x in urma cu 100 de ani. Se pare ca lumea se schimba relativ repede, insa noi cam ramanem in urma si asta nu e bine.

Canicula – mereu o surpriza pentru Bucuresti

Desi de multa vreme verile caniculare nu mai sunt o noutate pentru nimeni, pentru autoritatile din Bucuresti temperaturile de peste 40 de grade (evident, neanuntate si nedeclarate ca atare…) vin mereu ca o lovitura in moalele capului. An de an, in fiecare vara, printre alte generalitati,  buletinele de stiri in cautare de senzational ne anunta numarul batranilor care au cazut pe strazi, secerati de canicula, numarul de cardiaci care au suferit atacuri din pricina temperaturilor ridicate si a disconfortului termic. 

Este deja o regula sa vedem stirile de la ora 19.00 incepand dramatic, cu o imagine alb-negru, cu un termometru urias pe ecran aratand un mercur in urcare vertiginoasa, o victima cazuta in strada, o sirena a unui echipaj Smurd si totul insotit de o muzica dramatica… Cu toate acestea, nu vad angajatori sa isi copleseasca angajatii cu sticle de apa rece, sau sa le permita momente de pauza atunci cand canicula este la apogeu. De asemenea, nu vad nici prea multe puncte de prim ajutor sau dozatoare de apa instalate in punctele principale de trafic. In schimb, nu pot sa neg – am vazut anul acesta pentru prima oara echipe de la Primaria sectorului 4 impartind sticle de apa plata in parcuri, pentru copii. A fost ceva atat de “socant” pentru Bucuresti (pentru Romania, de fapt) incat mi-am dorit sa vad si o legitimatie, pentru ca nu imi venea sa cred ca o primarie s-ar gandi si la rezidentii sectorului respectiv…

Copiute sau fituici?

Cand eram in generala, foarte  rar apelam la asa ceva. Imi era frica sa nu ma prinda vreun profesor si sa imi dea vreun 2. La noi se dadea doi, pentru copiat, nu unu. Dar la orele mai lejere imi mai permiteam si eu sa-mi fac cate o fituica. Si mi-am dat seama ca daca tot stau in prima banca, nu prea o sa se uite profa la mine. O sa fie prea ocupata sa se uite la cei din spatele meu.
 

Tin minte ca aveam un penar, relativ mare, penar ce mi-l aranjam mereu in forma de triunghi. Asta in special la lucrari, fiindca avea o folie transparenta unde imi puteam pune fituica. Si daca venea vreun prof pe langa banca mea, impingeam partea aceea si nu se mai vedea. Adevarat insa, ca ma treceau toate apele si deveneam ca un rac. De-asta nu imi placea mie sa copiez. Fiindca desi nu ma prindeau efectiv cu fituica, se vedea pe mine ca sunt agitata. Oare de ce ? Fiindca pesemne ma simteam cu musca pe caciula. In liceu insa, lucrurile s-au schimbat. Copiam la greu, mai ales cand nu stiam  nimic, pentru materia respectiva. Nu ma mai temeam pentru nota. Tot aia era. Am schimbat scoala, am schimbat si modul de gandire. Insa nu prea m-au prins profesorii. Dar e si asta la fel de adevarat ca la materiile importante, nu prea aveai cum sa copiezi. Asa stateau profii printre banci ca niste politisti.
 

In ziua de azi, am observat ca exista tot felul de instrumente care te ajuta sa copiezi, pana si la cele mai importante examene din viata ta, fara sa dai de banuit. Eu una nu as avea curajul sa folosesc asa ceva. Daca vreau sa  trec un examen, oare nu e mai bine sa scriu exact ce stiu, decat sa regret mai tarziu ca am copiat?