Animalul politic perfect

Cine-i animalul politic perfect?! Am auzit întrebarea aceasta la o emisiune TV şi mi-a atras atenţia pentru că mintea mea m-a pus în situaţia de a mi-o adresa şi personal. Nu sunt un om logic ci mai degrabă simţitor....aşa sunt şi cei care se cred artişti şi apolitici.

Cei mai cerebrali ar zâmbi acum în jurul acestei chestiuni şi ar face o listă nominală. Nu s-ar compara cu lista lui Schindler pentru că scopul nu ar fi salvarea lor dar ar avea iz de începuturi.

Oricum grea întrebare, greu răspuns şi mă gândesc la următorul lucru: respect viaţa cu tot ce reprezintă ea, iubesc frumosul şi încerc să-l onorez, iubesc animalele şi atunci am sentimentul că nici un politician nu poate avea onoarea de a fi numit animal darămite animalul politic perfect.

Euforie.

Desi am dat o proba banala, va spun sincer ca ma simt usurata. Am scapat de un stres si rezultatul de astazi m-a impulsionat si mi-a dat incredere in mine. Avem nevoie de un rezultat bun, aveam nevoie sa simt ca nu am invatat degeaba. Da, stiu. E un examen banal. Dar l-am perceput altfel si l-am tratat ca atare. Sunt fericita in momentul de fata. De maine, intra in functiune programul. Va functiona timp de aproape 17 saptamani. Nu moare nimeni atata timp, nu? Ma bucur acum de ultimele clipe de “libertate”. De maine, mi-am propus sa intru mai rar pe calculator si sa deschid cartea mai des, astfel ca urmatoarele posturi vor fi cu siguranta despre mine, plangandu-ma. Pardon, rabufnind. Cireasa de pe tort astazi? Pe langa faptul ca el a fost langa mine si m-a asteptat cu orele pentru a intra si mai apoi cu ora pentru a iesi, un mesaj: “Stiam, nu era nevoie de confirmare!“. Cat de bine te pot face sa te simti unele gesturi si unele cuvinte, spuse si facute din inima, la momentul potrivit. Cat imi vor lipsi aceste momente! Realizez ca, asa cum a trecut proba de astazi, vor trece si urmatoarele. Si nu voi sti cand am ajuns sa dau admiterea si sa imi amintesc doar despre cum a fost atunci cand ma panicam pentru o competenta, cand ma gandeam ca trebuie sa ma apuc de invatat pentru proba scrisa. Timp, incotro fugi? Hai, mai stai aici cu mine, ca trebuie sa te odihnesti si tu.

A cauta.

Viata ne este construita in jurul verbului “a cauta“, nicidecum in jurul lui “a fi“. De-a lungul vietii ne cautam cealalta jumatate, cautam sa multumim si sa nu ii dezamagim pe cei din jurul nostru, cautam raspunsuri, solutii, cautam sa intram in gratiile persoanelor pe care le apreciem, cautam prietenii care sa dureze o viata, cautam motive pentru care sa ne ridicam atunci cand simtim ca intreaga greutate apasa pe umerii nostri, cautam sa fim acceptati pentru ceea ce suntem, sa ne impunem opiniile, sa ne depasim continuu. Cautam atentia celor din jur, cautam multumirea din ochii celuilalt, cautam momentele de liniste in care sa purtam cu sine un dialog sincer, cautam fericirea, succesul, norocul.
Viata este alcatuita dintr-o complexa cautare. A sinelui si a sensului vietii. Cautam, gasim, ne oprim si trecem la urmatoarea cautare, caci spiritul nostru este astfel construit incat nu exista momente de repaus. Astfel ca, de astazi m-am decis sa nu mai cataloghez pe nimeni drept “lenes”, caci toti, fara niciun fel de exceptie, ne setam gandirea si scopul in viata in functie de ceea ce gasim. Cu cat cautam mai adanc, cu atat ne formam mai bine. Ce este foarte ciudat este faptul ca, desi setati astfel, avem timp si ne ridicam capul din pamant, pentru a-i observa pe aceia care ne dau o mana de ajutor. Sau poate doar cautam sprijin in momentele de ratacire. In momentul de fata, caut un subiect bun de postat, caut sa fiu cat mai logica, desi ceasul arata cu mult dupa ora 12, precum si multe altele. Am folosit atat de mult cuvantul “cauta” in acest post, incat cred ca ma voi lipsi de el multa vreme de acum inainte. Nu e nimic, caut un sinonim

Terenuri la padure

Desi sunt un copil de oras, la fel ca multi dintre cei din generatia mea, mi-am petrecut o mare parte din copilarie la bunici, la tara. Acest lucru ma face sa fiu legata de pamant, si sa ma gandesc cu nostalgie la felul cum imi ieroseam viata intre peretii de beton al unui bloc in loc sa ma bucur de aerul curat si de sunetul padurii.
Poate in primul rand deoarece casa bunicilor mei era asezata langa padure sunt foarte atrasa de o astfel de locatie, dar sunt sigura ca si fara aceasta influenta tot spre un astfel de loc m-as fi orientat.
Desi in prima instanta am cautat pe internet terenuri la padure, dar care sunt situate in principal in zona montana, a trebuit cu parere de rau sa renunt la acest plan in favoarea unuia mai pragmatic. Desi peisajul si linistea unui astfel de loc ma va atrage intodeauna, pentru ca mereu deciziile noastre trebuie sa ia in considerare si factorul financiar, a trebuit sa ma multumesc cu achizitia unui teren in imprejurimile Bucurestiului.
Cu toate acesta nu am renuntat la ideea de a avea padurea aproape si eventual si o apa. Desi la inceput nu am crezut ca voi gasi ceva care sa ma multumeasca, cu suprindere am gasit foarte multe zone care indeplineau criteriile setate de mine. Bucurestiul cu toate ca a “beneficiat” de defrisari masive este inca o zona verde unde am reusit sa gasec terenul perfect pentru casuta mea.
Am luat aceasta decizie, pentru ca banii sunt cei care dicteaza in viata intr-o mare masura, dar in acelasi timp nu ar trebuie sa uitam ca si sufletul nostru trebuie hranit, iar viata intre cei patru pereti a unui bloc nu este pentru multi o viata ideala. Si un alt motiv pentru care am cumparat acest teren este dorinta ca si copii mei sa se bucure de o copilarie linistita in aer curat.

8B.

“Atentie, se inchid usile! Urmeaza statia Eroii Revolutiei, cu peronul pe partea stanga!“. Ma asez. In fata mea, deja asezata, se afla o fata. Prima data imi sar in ochi cizmele si imi spun in gand ca sunt probabil luate din alta tara, caci nu am vazut astfel de modele la noi in magazine. Fata citeste sau mai degraba rasfoieste o carte. Mi se pare frumoasa si cocheta. Ma suprinde in momentul in care o analizez si privirea-i ramane atintita asupra mea. Intorc capul spre usa, prefacandu-ma ca ma uit la cei care urca acum in metrou. Usile se inchid, iar aceeasi voce ma anunta ca urmeaza statia Tineretului. Privirea era tot asupra asupra mea. Imi spun ca poate este genul acela de persoana care nu suporta sa fie analizata. Cui ii place? Insa in metrou, e oarecum inevitabila actiunea. Are niste ochi albastri, frumosi, scosi in evidenta de culoarea inchisa a parului. Deodata, se ridica si se indreapta spre mine. Imi zambeste. Nu o mai vazusem de patru ani, asta dupa ce aproape opt i-am petrecut impreuna, in aceeasi clasa. Si cate se pot schimba in patru ani de zile! S-a schimbat atat de mult! S-a inaltat, si-a vopsit parul si parca nici vocea nu i-o mai recunosc. Coboara peste doua statii, caci are meditatii la matematica. Imi sunt suficiente pentru a-mi reaminti cat de mult imi doresc sa ma reintorc in trecut, acolo unde 8B-ul imi era familie. Mai rar colectiv ca acela! Poate tocmai de asta nu imi plac actualii colegi, caci i-am pus mereu in comparatie cu aceia de dinainte. Aceeasi voce anunta sec urmatoarea statie. E a ei. Usile se inchid. Doua statii, patru ani distanta. Ne-am spus prea putine si m-a lasat cu prea multe ganduri. Mi-e dor de scoala generala.

Alocatia.

Ieri, in timp ce ma pierdeam pe Internet, am citit ceva ce m-a socat. Se pare ca de anul viitor, Guvernul nostru incapabil doreste sa nu mai dea alocatie copiilor ai caror parinti au venituri mari. Nu stiu ce inseamna pentru ei sa ai un salariu mare, insa decizia vine ca un soc pentru mine. Da, stiam ca suntem condusi de niste prosti, care se gandesc doar la interesele proprii. Insa cum poti tu sa spui ca Romania va iesi din criza economica in care se afla, luand de la gura unui copil 42 de lei? In loc sa le fie rusine si sa plece capul, caci in ziua de astazi te descurci cu greu cu o asemenea suma, ba chiar nu te descurci deloc, ei iau acest fapt ca pe un lucru firesc si normal. Cunosc copii care depind de suma asta, care isi platesc transportul ca sa vina la scoala. Ti se rupe inima cand ii vezi ca nu vin uneori la ore tocmai pentru ca nu au posibilitatea financiara sa o faca. Oamenii de la conducerea tarii isi bat joc de noi. De ce? Pentru ca pot. Puterea este in mana lor, iar noi nu avem cum sa intervenim. Si ce daca exista dreptul la alocatie al elevilor? Vor vota sa nu mai fie, ca doar suntem in criza si ne ajuta orice suma de bani. Probabil am iesi din ea daca nu ar mai fura cu nesimtire si daca si-ar micsora salariile pe care le primesc pentru a sta cu fundul lor mare intr-un scaun. Anul acesta, nu mi-am primit alocatia. A trebuit sa ma duc la nu stiu ce sediu, sa depun cereri, sa fac rost de adeverinte, de parca imi faceau un mare serviciu dandu-mi ceea ce merit. In fiecare zi ne loveste drept in fata impotenta celor care ne conduc. Orasul asta arate ca dupa bombardamente, de parca am fi pus hartie pe strazi si nu asfalt, medicii nici nu se uita la tine daca nu le bagi bani in buzunar, se dau afara profesorii experimentati pentru a se face loc celor care au muncit pe sub birou, termini facultati si ramai pe dinafara caci nimeni nu iti cunoaste tatal sau mama, precum si multe altele. V-am mai spus cat de mult am ajuns sa urasc tara in care traiesc?

Terry Pratchett. Discworld

Cine nu a auzit de Terry Pratchett? Un bătrânel simpatic care riscă cât de curând să fie vizitat de unul dintre personajele sale.

Prima întâlnire cu Discworld am avut-o prin intermediul jocurilor pe calculator: Discworld, Discworld II-Missing presumend…!? şi Discworld Noir.

Normal, după ce am jucat jocurile, trebuia neapărat să citesc şi cărţile care au stat la baza lor. Şi, ce să-mi pot dori mai mult, au început să fie traduse în română. Iniţial publicate la editura Noesis (de care nu cred că mai ştie nimeni nimic), iar apoi de Rao. Fiind o traducere, Discworld a ajuns Lumea Disc. Ok, treacă-meargă. Dar, în bunul obicei al traducerilor de fantasy (că doar e la fel la spanioli, francezi etc.), toate numele şi termenii care sunau bine în engleză au fost traduşi cu echivalenţi mioritici. De exemple, Rincewind a ajuns Vânturache. Titlurile s-au tradus cum trebuie, cu o excepţie notabilă: Sourcery s-a echivalat cu Copilul Minune. Deci? Fuck off.

Aşadar ele trebuiau citite în original, iar în România preţul lor în Diverta sau în alte librării este extrem de ridicat (50-60 de lei volumul, dacă nu mai mult), aproape dublu faţă de alte părţi. Ghinion.

Şi, într-un final, le-am găsit la preţ de aprox 30 de lei volumul. Ne punem frumos, eliberăm un raft în bibliotecă şi ore suficiente din timpul nostru preţios.

Prima carte pe listă:

M-am gândit să adun într-un loc toate “vorbele de duh” (echivalent mai ortodox al englezescului wit?). Poate postez pe aici. Asta dacă nu uit.

Inscriere in directoare

Daca vreti sa va promovati afacerea pe internet dar nu dispuneti nici de prea multi bani pentru a va face reclama, nici de timp pentru a va ocupa personal de acest lucru, una din metodele prin care puteti realiza asta este prin contractarea unei firme.
Pe piata exista destul de multe firme care se ocupa de SEO (Search Engine Optimization). Contra unei sume de bani care difera in functie de serviciile prestate, aceste firme va ajuta site-ul ca creasca in rank si sa isi creasca numarul de vizualizari zilnice.
Unul din servicii de care puteti beneficia este inscrierea in directoare. Acest lucru nu este foarte complicat dar cu efecte vizibile, iar costurile vor putea fi reduse aproape la minim. Pentru acest lucru va trebui sa faceti  comanda inscrieri in directoare, si sa specificati si anumite informatii despre site-ul vostru si cuvintele care vreti sa fie folosite ca tag-uri.
Daca credeti ca acest lucru nu este suficient,  puteti apela si la alte servicii . O firma care se ocupa de SEO, va poate oferi deasemenea si o analiza de piata personalizata, din care puteti afla care sunt cuvintele cele mai uzuale pe nisa pe care activati, unde se situeaza site-ul vostru in piata in comparatie cu a competitorilor, precum si un forecast despre efectele pe care instrumentele de SEO le vor avea asupra rank-ului.
Desi am spus ca este o metoda ieftina, la fel ca in multe alte domenii, preturile sunt pentru toate buzunarele. Asa ca recomandarea mea este ca, inainte de a semna cu o anumita firma, sa faceti totusi un sondaj de piata, astfel incat sa alegeti cea mai avatajoasa oferta din punct de vedere calitate/pret. Desi nu este o activitate foarte complicata si ati putea sa va ocupati si voi de aceasta optimizare, pentru cele mai bune rezultate, va recomand totusi sa apelati la serviciile unei firme.

Și care e prieten?

Da. Și care e prieten? Ce întrebare. Orice băiat/fată care te mănâncă de cur e prieten. Pe bune?!

E greu să îți dai seama că ai crezut atât într-o prietenie și că ții atât de mult la o persoană. O persoană care nu te întreabă nici măcar ce faci. O întrebare banală poate dar câteodată ai nevoie așa de mult de ea. Iar eu stau și aștept. Dar nu! Nu îi interesează. Interesul lor și numai al lor. ”Ai bani la tine? Da ! Perfect prietena mea cea mai bună!” ; ”Ți.ai învățat lecția? Da! Perfect prietena mea cea mai bună!” și așa mai departe.  Nu cer să mi se aducă prajituri în fiecare zi. Sau să vă faceți un tricou cu poza mea. Sau să cântați, să scrieți poezii despre mine. Sau să mă lingușiți. Sau sa mă visați. Cer doar puțina căldură. Puțină afecțiune. E de ajuns să mă vezi o singură dată pe an. Nu e nevoie de mai mult. Dar atunci când mă vezi să simt afecțiunea. Nu să îmi arunci un sal denăla de mai bine nu te vedeam. Și dacă nu ma suporți sau te stresez sau vorbesc prea mult sau pur și simplu nu.s ”tare” așa ca tine poți să.mi spui. Nu mă supăr. Poate că o să vărs o singură lacrimă. O lacrimă a prieteniei. Și poate că o să te ude și pe tine. Sau poate că o să.ți ude conștiința. Și o să realizezi că prietenia și iubirea nu au preț.

Ciudată chestie. Prea ciudată.

Romanii e tristi

Statistici triste, asa cum ne-am obisnuit. Presupun ca sunt lucruri pe care le stim cu totii. Nu vreau sa comentez prea mult pe tema asta, deorece s-a tot discutat si s-au tot spus o gramada de lucruri pana acum, iar parerea mea nu e cu mult diferita de cea a majoritatii. Vreau doar sa spun o chestie: daca e un lucru pe care il regret, nespus de mult, e faptul ca m-am nascut in tara asta. Se putea si mai rau? Poate. Dar se putea si mai bine.

Un mare cacat, daca e sa ma intrebati pe mine. Un mare cacat.

P.S. Apropo, stie careva reclama aia la sampanie, daca nu ma insel, care spunea ca romanii sunt printre cei mai tristi oameni si ii indemna sa bea putin alcool, ca sa se mai inveseleasca? Nimeni??

P.S. Sa nu o aud pe aia cu ‘traim in romania si asta ne ocupa tot timpul’, ca fac cu nervul stang. A zis-o unul si acuma a devenit motto-ul tuturor romanilor. Mai lasati-ne.

Cum sa te relaxezi cu…bancuri!

Sa fii fericit este una dintre cele mai mari bucurii pe care le poti avea zi de zi. Pentru a fi fericit insa trebuie sa incerci in primul rand sa fii multumit cu tine insuti si mai apoi cu cei din jurul tau. Iar fericirea vine numai din sentimente positive, din glume si din relaxare. 

Intr-o lume in care stresul si agitatia sunt cele care predomina, fiecare persoana are nevoie in prezent de momente in care sa rada si sa se simta bine. Si cum ne putem face ziua mai buna? Bineinteles ca numai prin citirea unor bancuri tari. Bancurile sunt cele care cu adevarat ne pot face sa ne schimbam starea de spirit in doar cateva minute. Ei bine, bancurile le putem citi sau le putem asculta de la alte persoane care le povestesc. Petrecerile sunt de obicei cele mai bune locuri in care se spun bancuri deoarece acolo sunt grupuri mai mari de persoane, deci bucuria este mai mare. 

Bancurile sunt un deliciu pentru persoanele de toate varstele, asadar aceasta metoda este una din cele mai interesante pentru relaxare si pentru detasare. De unde sa citim si sa invatam chiar cat mai multe bancuri? De pe internet de unde veti gasi foarte multe site-uri cu bancuri de toate felurile. Bineinteles ca si bancurile sunt grupate pe categorii, in functie de cele care va plac cel mai mult. Deasemenea, pentru persoanele care stiu sa guste astfel de bancuri, exista si bancuri cu Bula sau bancuri deocheate care sunt cu adevarat amuzante. Petrecerile sunt unele dintre cele mai frumoase momente ale vietii de zi cu zi. Atunci cand suntem mult prea stresati si foarte agitati din cauza serviciului, o petrecere este cea care cu siguranta ne va aduce zambetul pe buze si ne va face sa ne gandim numai la intamplarile pozitive din viata noastra. 

La o petrecere distractia este garantata indiferent de circumstante. Voia buna, optimismul, increderea si mai ales sentimentul de prietenie ne poate face sa ne destindem si sa ne relaxam. Un alt lucru important la o petrecere este faptul ca deseori se spun bancuri care starnesc atentia tuturor si care aduc o nota de confort in interiorul fiecarei persoane. Bancurile sunt astfel sinonime cu sentimentul de prietenie deoarece si cu ajutorul acestora ne putem pune pe picioare. Bancuri se pot gasi oriunde: pe site-uri specializate, pe retelele de socializare, in carti sau de ce nu, pot fi auzite pentru prima data la o astfel de intalnire in care se creaza o atmosfera cat mai placuta. Bineinteles ca si bancurile sunt si ele de mai multe feluri pentru a satisface gusturile fiecarei persoane si pentru a nu starni controverse in anumite medii. 

 Asadar, decat sa ne lasam prada monotoniei si anxietatii, mai bine incercam sa profitam de fiecare moment la maxim. Incercati sa mergeti la cat mai multe petreceri sau intalniri cu prietenii deoarece cu siguranta va veti intoarce acasa mult mai binedispus si mai relaxat. Bancurile sunt o metoda numai buna pentru relaxare si pentru detensionare! In concluzie, pentru a va relaxa si pentru a va linisti, incercati pastile cu…ras, prin participarea la petreceri sau de ce nu, pur si simplu prin citirea bancurilor de acasa!

Intoarcerea in paradisul clujean

Nah drajii mei, m-am intors. Cu noi planuri de viitor, proiecte interesante, momentan doar la stadiul de proiectii mentale, care in curand  speram ca se vor materializa in modurile corespunzatoare.

Cu o tuse serioasa si antibiotice la activ, va marturisesc ca ma simt mai bine ca oricand, nu mai am nevoie de comedii, mi-a revenit optimismul si cheful de viata.

Datorita faptului ca acest blog stagneaza ( no need to say it, i know), m-am gandit sa mai fac o schimbare si sa scriu  si alte treburi. Momentan am o idee, sa vad daca pe hartie e la fel de interesanta. Cert e ca pana nu o pun in practica, nu voi mai posta atat de des. Cei care ma citesc ca lumea si le place ce scriu eu aici sunt destui si mai sunt si misto, asa ca e okay.

Sper doar sa am destul timp sa intretin si ce am inceput aici cu blogul asta.

In rest, totul bine si frumos? Sa purtati fulare si manusi. Si caciuli. Brotac stie de ce! ^.^

Ne mai auzim. :)

Haine noi

Daca tot a venit primavara si-a schimbat si blogul meu hainuta.

Nu am de gand sa scriu un post despre cat de frumos e cand stai ca musca la soare in fata blocului sa te incalzesti, cat de frumos e sa vezi cum totul in jur prinde viata, inclusiv gandacii, albinele, capusele, musculitele etc. Cat de placut e sa te plimbi prin parc si sa vezi cate un hoit ramas de asta toamna, cat de frumos e sa vezi cum dragostea prinde viata in lumina calda a soarelui, prin boscheti matzele si cainii, pe asfalt doua muste, intr-un colt doua albine bazaie puternic.

Ehh.. nu’i asa ca e placut cand vine primavara.

Azi am completat integrame dupa ani si ani de zile. Si am descoperit ceva care m-a socat. Pai pe vremea cand mergeam eu cu personalul si aveam juma de metru inaltime si ma invata o tanti sa completez integrame, nu existau dom’le cuvinte de genul email in ele! M-am simtit batrana!

p.s. maine am sa incep sa predau orele de seminar pentru anul 3 la doua materii. Am emotii. Asta chiar o sa fie o experienta interesanta, tot imi doream eu in cls I sa fiu invatatoare, mi se implineste visul acum, sac! Am fost si doctorita (am luat cursuri de prim ajutor in cls a 7) voi si profesoara, ce sa-mi mai doresc acum?! A gata, vreau sa fiu presedintele tarii! )))))

Banii de la Banca Naţ…

 Destulă naivitate în retorica despre deportarea evreilor. Nu e vorba doar că au fost deportaţi şi ucişi. Cu câteva zile înainte, lucru mai puţin cunoscut, uneori cu o singură zi înainte, s-a întâmplat ceva uluitor: au fost spoliaţi de întreaga lor avere, în mod oficial, prin instituţiile statului.
       În octombrie 1941, evreii din oraşul meu au fost aliniaţi în faţa clădirii Băncii Naţionale, obligaţi să-şi ‘predea’ într-o singură zi toate averile. Era dimineaţă. S-au strâns atunci sume colosale. Doar şase-şapte dintre ei, care se ocupau cu comerţul exterior, au predat câteva milioane de dolari în banii de atunci, aur, bonuri, obligaţiuni. A doua zi toţi au fost aliniaţi, lângă restul evreilor, în gară, şi urcaţi în vagoanele de vite. După trei ani, din cei aproape zece mii reveneau câteva sute.
       Nu ştiu nici acum dacă li s-a dat vreun ban înapoi. Poate că rudele lor sunt acum în Israel, săraci, povestind despre un unchi cândva bogat în Nicăieriland. Niciodată nu s-a vorbit de aceşti bani; nicăieri n-am găsit un articol, o menţiune; nu se suflă un cuvânt în toată istoriografia. Vor fi existat compensaţii? Pesemne pentru cei scăpaţi cu viaţă, care puteau proba cu hârtii depozitul; au fost însă deportaţi în lagăr a doua zi, imposibil să adăposteşti hârtiile. Către copleşitoarea majoritate, desigur nu s-a returnat nimic. Sume spoliate cu seriozitate, metodic, curat, printr-o mulţime de acte şi ştampile. Aceasta a făcut-o România, Banca Naţională a României. Aceşti bani, acest aur, sunt azi în depozitele ei. Produc, îmi închipui, alţi bani.
       Funcţionarii conştiincioşi de bancă. Cu câtă eficienţă trebuie să fi organizat lucrurile, pentru a prelua sutele de oameni într-o singură zi.
       Rigoarea alinierii tuturor, pentru a lăsa mai întâi totul aici. Impresionanta seriozitate birocratică.
       Toate acestea există şi azi. Clădirea unde neamţul din SS făcea un briefing cu notabilităţile oraşului, pentru a le instrui cum se scapă de evrei, o treime din populaţie, în două zile. Trec pe lângă ea aproape zilnic. Stradele întregi din oraşul meu, de un farmec vetust, sunt pline de case evreieşti; în ele nu locuieşte nici un singur evreu. În sediul fostei bănci unde s-a organizat razia bancară, azi o instituţie vag ‘culturală’, se întâmplă să intru des. Din gara unde s-a organizat deportarea în masă – iau trenul spre agreabile destinaţii de vacanţă. Banii de la Banca Naţ…

De ce sa vizitezi Sibiul

Informatii generale

Spunand Sibiu, Hermannstadt ori Cibinum, vorbim despre acelasi oras care este un important centru cultural si economic din sudul Transilvaniei. Sibiul a fost numit in anul 2007 Capitala Culturala Europeana, in ultimii ani cunoscand o renastere economica si culturala semnificativa.

Fiind un oras in care s-a dezvoltat un “mozaic” de nationalitati, dar si de religii, este unic in lume. Comunitatea locala este alcatuita din grupuri etnice diverse, marea majoritate a populatiei fiind reprezentata de romani, care convietuiesc impreuna cu germani (descendenti ai colonistilor saxoni emigranti in secolul al XII-lea din Alsacia, Lorena si Luxemburg). Li se alatura unguri si o comunitate evreiasca, cu totii contribuind la aspectul inedit al orasului.Viata religioasa este diversificata, alaturi de ortodocsi existand si credinciosi romano-catolici, greco-catolici si reformati. Centrul istoric a intrat in patrimoniul UNESCO si este unul din cel mai bine pastrate locatii istorice din tara. Multe din ziduri, cladiri si fortificatii sunt mentinute intr-o stare foarte buna. Astfel, orasul Sibiu este considerat unul din cele mai frumoase locuri de promenada din tara.

Cand vizitam Sibiul?

Cam oricand. Acest oras este unul din acelea care este mereu frumos. Cochet, cu un aer pe care nu-l intalnesti in alte parti, isi pastreaza farmecul in orice anotimp. Targul de Craciun incepe de pe 24 noiembrie, si tine pana la sfarsitul sarbatorilor de iarna. Pe langa dulciurile si felurile de mancare traditionale, ce lasa gura apa, vizitatorii for putea alege dintre miile de produse expuse in targ – lumanari sculptate manual, globuri pictate manual, accesorii si obiecte decorative din fier forjat, blanuri si accesorii din blana, ceaiuri deosebite, etc. Targul isi inchide portile in a doua zi de Craciun, pe 26 decembrie.

Festivalul de Jazz de la Sibiu are loc in mai - o luna in care Sibiul este cald, inflorit, trezit la viata. Aici se aduna anual mii de iubitori ai acesui gen de muzica. Festivalul International de Teatru are loc aproape in aceeasi perioada. Urmatoarea luna este rezervata Festivalului International de Film Transilvania Sibiu. In luna iunie, Sibiul este un loc perfect pentru promenada. Diminetile si serile sunt racoroase, iar dupamiaza, temperatura este foarte potrivita. Luna iulie este dedicata pasionatilor de masini si de... senzatii tari. Raliul Sibiului este un eveniment cunoscut in randul iubitorilor de automobile.

Unde ne cazam?

Fiind un oras situat la poalele muntelui, puteti sa va cazati la una din pensiunile cochete, care au oferte foarte bune, pentru toate buzunarele. Casa Frieda, Casa Salzburg, Casa Romana ori Rustic arata foarte bine! Apartamentele in regim hotelier sunt o alegere foarte buna, iar cele mai multe hoteluri Sibiu sunt amplasate chiar si in centrul orasului.

Ce vizitam?

Daca ajungi in Sibiu, e neaparat sa vizitezi Turnul Sfatului! Fiind unul din simbolurile orasului, acesta este putin mai „tanar” decat Sibiul. Documentele ii atesta prezenta in inima Cibinumului inca din anul 1224, in timp ce orasul este mentionat prima data in 1191. In acea vreme, avea doar patru etaje, si servea ca fortificatie a portii de intrare din cea de-a doua serie de fortificatii a cetatii. De asemenea, era folosit si ca punct de observatie in caz de incendii, dar si ca depozit de cereale, arest, sau muzeu de stiinte nationale ori arme medievale. Acum este muzeu, si ofera o panorama splendida de la nivelul al 7-lea spre Fagaras, Piata Mare, Gara Sibiu, Dealul Gusterita, etc. Penultimul etaj adaposteste mecanismul ceasului care da ora exacta.

Cele mai importante constructii ale secolului al XVII-lea sunt Palatul Bruckenthal si Biserica Romano-Catolica. Muzeul National Brukenthal a fost construit intre anii 1778 si 1788 de baronul Samuel von Bruckenthal pe o latura a Pietei Mari. Muzeul a fost infiintat in anul 1817, aici fiind expuse colectiile baronului. Aici puteti admira si doua tablouri celebre: „Sf Ignatiu de Loyola” si „Sf Franciscus Xaverius”.

Biserica Ursulinelor dateaza din jurul anului 1479, cand edificiul a fost ridicat de catre calugarii dominicani. Dupa mai mult de doua secole, biserica gotica a fost transformata in constructie baroca, insa elementele gotice se mai vad si acum. Portalul de pe fatada de vest este cel mai impresionant element gotic. Interiorul bisericii este in stil baroc, pastrand acea eleganta caracteristica. Balconul cu fier forjat si imensa arcada sunt unice.

Podul Minciunilor este construit pe locul unui turn de poarta al celei de-a doua incinte de fortificatii. Acesta leaga cele doua sectoare ale Pietei Mici, facand legatura dintre Orasul de Jos si Orasul de Sus. Fiind un vechi simbol al orasului, Podul Minciunilor a fost reconstruit in anul 1859, fiind primul din Romania si al doilea din Europa confectionat din fonta turnata. Decoratiunile prin traforare si cele doua cercuri mari decorate cu stema Sibiului fac din acest loc unul din cele mai incarcate de istorice. Emil Sigerius mentioneaza in 1771 faptul ca „trecerea pe sub podul minciunilor este luminata noaptea de trei lanterne si pazita de trei santinele”.

Un alt edificiu in stil gotic este Catedrala Evanghelica, una din cele mai impunatoare cladiri din centrul istoric al orasului Sibiu. Turnul acesteia este cel mai inalt din Transilvania, atingand peste 73 de metri, putand fi vazut din aproape orice colt al orasului. Biserica este cunoscuta pentru orga realizata in stil baroc de catre un mester slovac in anul 1671. Este cea mai mare orga din S-E Europei, un motiv de mandrie, mai ales pe timpul verii, pentru ca aici se organizeaza concerte de orga care atrag in fiecare zi de miercuri numerosi turisti.

Piata Mare a devenit o data cu evenimentele din decembrie 89 „kilometrul 0”, si este si un simbol, o veritabila emblema, si unul din cele mai frumoase locuri de promenada din Romania. Cele mai reprezentative cladiri sunt: Casa Haller, Casa Albastra, Primaria Orasului, Casa Hecht si Casa Lutsch.